Colectia „Marii Clasici“ subsumeaza textele autorilor pe care istoria literaturii romane i-a transformat in mituri fundamentale. Un demers simbolic care a convertit lectura acestora intr-o constrangere placuta… Pentru a iesi din acest paradox, am insotit fiecare dintre capodopere cu o fisa biobibliografica si un dosar critic care cuprinde un studiu introductiv si o selectie a celor mai inspirate fragmente de analize si comentarii literare.
Peisajele eminesciene pot fi citite, de aceea, in multiple registre: ele au, mai intai, o valoare pur picturala, expresie a unei infinite voluptati a privirii; urmarita mai atent, structura imaginii dezvaluie insa articulatiile onirice, in care se pot recunoaste miscarile prin care subconstientul structureaza simbolic imaginea lumii, alternand peisajul stilizat cu detaliul obsesiv, adus in prim-plan; in sfarsit, nivelul simbolic al imaginii decurge tocmai din structura ei onirica. Cu exceptia catorva cazuri izolate, „visurile” eminesciene nu au functii (si nici ambitii) alegorice. In fond, universul intreg e pus in imagine dupa criteriile visului, chiar daca principiul constructiei ramane subconstient. Simbolul functioneaza, de aceea, in opera lui Eminescu, cu discretia unui rapel travestit in cele mai obisnuite infatisari (ca-n multe din viziunile realismului magic contemporan). Ioana Em. Petrescu
Fisa biobibliografica: Lucian Pricop
