Declinul democrației și glisarea regimului politic românesc spre autoritarism în perioada care a urmat aderării la Uniunea Europeană a constituit o teză surprinzătoare până nu demult. O teză surprinzătoare, întrucât tânăra știință politică românească, ancorată în proiecții predominant eurocentrice și în complexe auto-orientalizante, a ajuns aproape să se confunde, în special după 2007, cu obiectul ei. Critica autentică a politicii presupune abordarea temelor incomode, spargerea tiparelor conformismului academic, interogarea perspectivelor dominante, problematizări diacronice și, nu în ultimul rând, așezarea ideilor pe un teren al dezbaterii intelectuale (și nu al legitimării forțelor politice ale momentului). În acest context, demersul lui Dragoș Dragoman ne apare ca unul excepțional și, în egală măsură, curajos. Autorul documentează cu minuție și interpretează riguros, în cheia teoriilor regimurilor politice (Dahl, Lijphart, Linz și Stepan etc.), procesul de compromitere a democrației – proces care are loc sub ochii noștri, dar care, încă neintegrat ariilor tematice care dau astăzi tonul marilor cercetări, rămâne (încă) puțin cunoscut. Consolidarea puterii executive, subordonarea instituțiilor reprezentative și Justiției, erodarea libertăților individuale și suveranității demos-ului, instalarea unui sistem extins de monitorizare și cu posibilități fără precedent în controlul societății nu sunt decât câteva dintre schimbările îngrijorătoare pe care le semnalează autorul și care ar trebui, poate, cel puțin atâta vreme cât democrația încă mai reprezintă un desideratum, să ne dea de gândit.
Andreea Zamfira
Universitatea din București
Această lucrare este una dintre cele mai valoroase contribuții la descifrarea interacțiunilor politice din România ultimilor 15 ani din cel puțin două motive. În primul rând, ea înregistrează, din perspectiva analizei politice, o serie de evenimente și relații de putere pe care politologii tind în general să le treacă sub tăcere, fie pentru că nu sunt detectate de radarele metodelor cantitative și indicatorilor cu care ei s-au obișnuit, fie pentru că pun într-o lumină nefavorabilă grupurile politice dominante sau „poveștile de succes” ale tranziției la capitalismul liberal pe care acestea le clamează. Însuși titlul cărții, menționând declinul democratic și autoritarismul pentru perioada de după aderarea României la Uniunea Europeană, poate să îi pună în încurcătură pe specialiștii baricadați în paradigma teoriilor modernizării, obișnuiți să idealizeze influența instituțiilor Uniunii asupra reformelor politico-economice din statele estului european. În al doilea rând, cartea pune sub lupă condițiile concrete de care depinde materializarea idealului democrației liberale, arătând distanța îngrijorător de mare dintre promisiunile tranziției și realitățile dezolante ale politicii postsocialiste.
Ovidiu Gherasim-Proca
Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași
Dragoș Dragoman, doctor în sociologie, este conferențiar la Departamentul de Științe Politice, Relații Internaționale și Studii de Securitate, din cadrul Universității „Lucian Blaga” din Sibiu. Domeniile sale de cercetare sunt democrația și democratizarea, relațiile etnice, capitalul social și participarea politică. Publicații recente: „Quasi-militant democracy in Romania: Limiting contention by legal means”, în Neo-Militant Democracies in Post-Communist Member States of the European Union, coord. de Joanna Rak și Roman Backer, Londra, Routledge, 2022; „Save Romania Union and the Persistent Populism in Romania”, Problems of Post-Communism, vol. 68, nr. 4, 2021, pp. 303-314; Democratic Transition and Consolidation in Post-Communist Romania, Berlin, Peter Lang, 2019. Volumul de față este al doilea din seria de autor la Alexandria Publishing House: în 2024, autorul a mai publicat o carte-manifest, „Împotriva utopiei”.
