Mihai Eminescu

Din Cuprins: Făt Frumos din lacrimăCălin NebunulCălin Nebunul - VersuriFrumoasă LumiiFrumoasă Lumii - Fragment verificatBorta VântuluiFinul lui DumnezeuVasilie finul lui DumnezeuFata-n grădina de aurMiron și frumoasa fără corpCălin - File de poveste..

„E de la sine înțeles că-ți împărtășesc admirația pentru acest geniu, despre care nu încetez să mă mir că a putut să apară printre noi. M-aș exprima chiar mai dur decât tine: fără Eminescu, neamul nostru ar fi neînsemnat și aproape de disprețuit ...” (Emil Cioran către Constantin Noica)"Biblioteca pentru toți copii" cuprinde cele mai prețuite opere ale scriitorilor clasici ai literaturii române și universale. Cărțile de neuitat ale copilăriei sunt disponibile astăzi atât în forma lor clasică, de text tipărit, cât și în formatele moderne ale secolului XXI: audiobook si e-book...

Mihai Eminescu (1850 - 1889), cel mai mare poet roman, autorul poemelor Calin, file din poveste (1876), Scrisoarea III (1881) sau Luceafarul (1883), a fost si un talentat jurnalist si prozator."In folclorului lui Eminescu e o complexa imbinare de mitologie populara si filosofie a nimicului intr-o forma ce pare lineara, dar care e de o savanta impletitura. Piesa rara e cantecul cutarei fete din Calin Nebunul, o bocire taraneasca de singuratate, fiindca fata se afla in codri, in puterea zmeului. Ritmica de descantec evoca o jale cosmica, frica omului singur intr-un teritoriu infinit de «lunci desarte». Solitudinea campurilor e simbolizata prin greier. Dar greierii, raspunzandu-si la departari incomensurabile, sugereaza corespondenta gandurilor. Fata trimite dar greierul obscur din apropierea ei in grinda casei materne. Greierul acesta nu e insa terestru, ci lunar, iar luna e la Eminescu edenul..."George Calinescu..

Din cuprins:"Fat-Frumos din lacrima";"Calin nebunul";"Frumoasa lumii";"Borta vântului";"Fata în gradina de aur";"Miron si frumoasa fara corp";"Calin (File din poveste)";"Poveste indica";"Comoara misterioasa (Dupa E.A. Poe)";Repere biobibliograficeConform programelor scolare..

Căin Nebunul..

[...] Plutonismul, borealismul si neptunismul traiesc intr-o corespondenta perpetua cu serafismul in mai toate poemele vizionare si in prozele eminesciene. Mi se pare ca nucleul lui se afla in Cezara, unde poetul trateaza programatic tema „sanatoasei barbarii”, asociindu-i trei mituri: mitul implinirii erotice, mitul para¬disului rustic si mitul reincorporarii fiintei in natura... Este o parabola in care sihastria si senzualitatea se conjuga cu o filosofie a plenitudinii si a singuratatii. Eminescu creeaza, aici, ca un pandant al paradisului lunar din Sarmanul Dionis, un rai pamantesc prin care cutreiera nerusinat de frumoasa, cu toata bucuria simturilor dezlantuite, Cezara...

„De dragul câtorva prejudecăţi entuziaste mai nimeni nu-l citeşte cu adevărat pe Eminescu, iar cât se citeşte se citeşte, superficial şi mărginit la câteva poezii rău consacrate de şcoală. Eminescu tinde tot mai mult să devină «Eminescu», ceva pus deoparte în lada de zestre a naţiei şi de care eşti mândru că se află acolo, ferit de orice întâmplări. Este însă vremea să se întâmple ceva cu ce ne-a rămas de la el: o lărgire şi o adâncire a cunoaşterii şi a înţelegerii noastre. Ca orice poet mare, Eminescu e un poet dificil. Şi cu atât mai dificil, cu cât el singur generează, prin vraja şi prin cântul versurilor sale, mirajul facilităţii.Volumul de faţă către aceasta năzuieşte: să facă cunoscute poezii aproape de nimeni ştiute şi, pe de altă parte, să ajute la mai buna pătrundere a tuturor, cunoscute sau nu. [...]Analizele care urmează nu sunt mai mult decât un fel de a citi împreună cu cititorul, îmbiindu-l la o atenţie minuţioasă şi pătrunzătoare. Ele sunt totodată o invitaţie la o lectură supusă obiectului ei, dornică să nu pună în textele acestui rar poet tâlcuri care nu sunt, profunzimi absente, abisuri iluzorii, metafizici, simbologii, orfisme, mitologii. Eminescu nu are nevoie de asta, cum nu are poezia îndeobşte, care, când o are, are propria ei adâncime: nu aceea a ideilor puse în versuri, ci aceea a verbului însuşi, în care idei, senzaţii, pătimiri trăiesc transfigurate şi care îşi este singur lege şi mister.“ (Petru CREŢIA)..

Selectia poeziilor de Acad. Mihai CimpoiCa poet care a rostit esential fiinta, Eminescu nu putea sa nu fie si un poet al dragostei, ca sentiment complex, atat de apropiat de „dor", care deschide o perspectiva nazuitoare spre (de)plinatate e marca ontologica romaneasca, deoarece cuprinde intreaga scara a trairilor - intr-un registru al discretiei, nuantei (zicea Blaga - de la fior, de la tremur, de la framantarile starnite de Zburator in sufletul fragil al fetelor pubere pana la „farmecul ne-nteles" ce-o vrajeste pe Catalina din Luceafarul, pana la suferinta dureros de dulce care traduce sentimentul mortii (caci Eros si Mors isi dau intalnire vicleana, primejdioasa, profund existential in acest sentiment-sinteza). - Acad. Mihai Cimpoi..

Finul lui Dumnezeu ..

Din periodice• Fat-Frumos din lacrima• Sarmanul Dionis• La aniversara• CezaraDin manuscrise• Geniu pustiu• Poesis• Toma Nour in gheturile siberiene• Umbra mea• Archaeus• Avatarii faraonului Tla• Fragment• Ioan Vestimie• Aur, marire si amor• La Curtea cuconului Vasile Creanga• Parintele Ermolachie Chisalita• Visul unei nopti de iarna• Mos Iosif• Iconostas si fragmentarium• Intaia sarutare• Moartea Cezarei• Poveste indica• Contrapagina• Glosar..

În colecția Lecturi școlare se regăsesc cele mai importante opere din literatura română și universală, selectate în conformitate cu cerințele programei școlare de limba și literatura română. Astfel, elevii vor avea la îndemână, în formă integrală, creațiile cele mai cunoscute și mai îndrăgite ale scriitorilor clasici și moderni, însoțite de o scurtă prezentare a vieții și a operei autorului. Cărţile de neuitat ale copilăriei, capodoperele literaturii din toate timpurile reprezintă repere obligatorii în formarea gustului pentru lectură și în educația cititorilor mai mici și mai mari...

«In descrierea unui voiaj in tarile romane germanul K. povesteste legenda Luceafarului. Aceasta e povestea. Iar intelesul alegoric ce i l-am dat este ca, daca geniul nu cunoaste nici moarte si numele lui scapa de simpla uitare, pe de alta parte insa, pe pamint, nu e capabil a ferici pe cineva, nici capabil de a fi fericit. El n-are moarte, dar n-are nici noroc», scria Eminescu pe marginea manuscrisului uneia din multele variante ale poemului Luceafarul. Pe aceeasi fila poetul isi continua gindul, intr-o forma mai succinta: «Mi s-a parut ca soarta Luceafarului din poveste seamana mult cu soarta geniului pe pamint si i-am dat acest inteles alegoric».Acest « german K. » era Richard Kunisch, autorul unei culegeri intitulata Bukarest und Stambul. Skizzen ans Ungarn, Rumanien und der Turkei (Bucuresti si Stambul. Schite din Ungaria, Romania si Turcia), aparuta in 1861 si reeditata in 1868 si 1869.Lui Eminescu care, in toamna anului 1872, venise la Berlin cu scopul de a-si continua studiile universitare, nu putea sa-i scape acest titlu de carte. Astfel, cele doua basme romanesti culese de Kunisch (Das Madchen im golden Garten si Die Jungfrau ohne Korper) vor intra imediat in laboratorul de creatie al poetului, din care vor iesi minunatele basme versificate: "Fata-n gradina de aur" si "Miron si frumoasa fara corp". Daca "Miron si frumoasa fara corp" a ramas la stadiul de basm, "Fata-n gradina de aur" va cunoaste o indelungata si migaloasa slefuire, care se va sfirsi odata cu publicarea in Almanahul Societatii Academice Social-Literare « Romania Juna » a poemei Luceafarul.Societatea studentilor romani din capitala Imperiului Habsburgic, Viena, din care facuse parte la timpul sau si Eminescu, izbutise, dupa mai multi ani de stradanii, sa scoata de sub tipar, in aprilie 1883, Almanahul « Romaniei June ». In paginile acestei publicatii tinerii redactori isi propuneau: « sa intruneasca in fiecare an pe cei mai de frunte reprezentanti ai literaturii romane ; astfel din an in an, lamureau editorii, se va putea si in acest mod observa miscarea noastra literara, ceea-ce inca este o conditie pentru progres. In Almanahul prezent, precizau ei, multe pietricele pretioase din mozaicul literaturii romane lipsesc ».Prezenta editie omagiala intruneste basmul lui Kunisch, "Fata din gradina de aur", in traducerea lui D. Caracostea, basmul versificat "Fata-n gradina de aur" si poemul "Luceafarul".Am pastrat ortografia si punctuatia editiilor din care au fost reproduse textele. - Horia Zava..

Editia, ingrijita de Mihai Cimpoi, isi propune sa cuprinda majoritatea textelor eminesciene (publicistice si poetice) consacrate Basarabiei, pe care le reproduce integral, in ordinea cronologica a aparitiei lor si cu indicarea surselor primei aparitii in presa. Volumul e insotit de o introducere si o postfata care ne dovedesc ca Eminescu avea in cel mai inalt grad, sprijinit si de o verticalitate deontologica de adevarat si, bineinteles, genial gazetar, constiinta ca „cestiunea Basarabiei” nu e o problema politica „incalcita”, ci una existentiala, care ameninta insasi trainicia fiintei romanesti. Volumul, ca si intreaga Colectie Pagini despre Basarabia, este destinat cercetatorilor literari, istoricilor, jurnalistilor, studentilor si profesorilor, celor interesati de istoria Basarabiei...

„Poveste, poveste, da’ eu nu-s de când poveștile, eu sunt de mai încoace, da’ m-am dus într-o zi la soacră-mea și-am găsit un sac de povești și venind acasă l-am scăpat jos și s-a despicat sacul și s-a umplut lumea de povești... A fost odată ca niciodată, că de n-ar fi nu s-ar mai povesti. De când făcea plopșorul mere și răchita micșunele, de când se băteau urșii în coade, de când se luau lupii cu mieii de se sărutau, înfrățindu-se, de când se potcovea puricile la un picior cu nouăzeci și nouă de oca de fier și s-arunca în slava cerului de ne aducea povești.“Dacă vrei să pătrunzi în lumea mirifică a Feților-Frumoși, zmeilor și zânelor, nu-ți rămâne decât să deschizi această carte splendid ilustrată, ce îți oferă povești ale marilor noștri scriitori Mihai Eminescu, lon Creangă și loan Slavici...

Selecție, prefață și note de Ioana Bot  •  Cronologie de Cătălin Cioabă „Fără a cunoaște proza sa literară, imaginea pe care ne o putem face despre opera lui Eminescu ar fi, incontestabil, imperfectă. Cu toții am citit cândva Făt-Frumos din lacrimă, sau Sărmanul Dionis, dar aceste titluri nu acoperă decât o mică parte din tezaurul proiectelor de beletristică. Invocăm, adesea, marile reușite ale poeziei și prozei sale, fără să avem în minte continentele nebănuite care le susțin sau care s-au desprins, cândva, din același atelier, croindu-și drumul propriu. Cititorii vor descoperi scrieri de o admirabilă eterogenitate formală, într-un volum ce reunește atât bine-cunoscutele pagini în proză, cât și scrierile care, rămase în «lada cu manuscrise», au întârziat a-și face drum spre conștiința publicului. Această parte consistentă a scrierilor sale se aseamănă cu un aisberg, ale cărui profunzimi ascunse sunt insuficient cunoscute publicului larg.“ — IOANA BOT..

Editia de fata, menita sa completeze Colectia AETHRA (in care au aparut pina acum Baudelaire, Le fleurs du mal / Florile raului, Ovidiu, Opere, Lev Tolstoi, Razboi si pace, Euripide, Teatru complet), a coincis, printr-o fericita imprejurare, cu aniversarea a 125-a de la publicarea nemuritorului poem Luceafarul, in Almanahul Societatii Academice Social-Literare „Romania Juna” (aprilie 1883). Tocmai despre Luceafarul Tudor Vianu nota: „Daca moartea ar voi ca in noianul vremurilor viitoare intreaga opera poetica a lui Eminescu sa se piarda, dupa cum lucrul s-a intimplat cu atitea opere ale antichitatii, si numai Luceafarul sa se pastreze, stranepotii nostri ar putea culege din ea imaginea esentiala a poetului”, iar Alain Guillermou avea sa-l completeze: „Critica romana, care nu se da deloc inapoi in fata judecatilor partiale sau grabite, se opreste in fata Luceafarului, depune armele si nu cuteaza a enunta nici cel mai mic cuvint defavorabil.”. Intr-adevar, despre Luceafarul s-a scris enorm, ca si despre toata opera lui Eminescu, poate, in speta despre cea poetica. La fel si despre Eminescu: Poetul si Omul. Dar se pare ca nimeni n-a spus mai bine decit Tudor Arghezi, cind veni vorba despre Luceafarul poeziei noastre: „A vorbi de poet este ca si cum ai striga intr-o pestera vasta … Nu poate sa ajunga vorba pina la el, fara sa-i supere tacerea. Numai graiul coardelor ar putea sa-i povesteasca pe harpa si sa legene, din departare, delicata lui singurateca slava”. Asadar, lasind aprecierile in competenta unor ilustri cercetatori ai creatiei poetice eminesciene, precum G. Calinescu, Gh. Bogdan-Duica, Ovid Densusianu, Garabet Ibraileanu, Tudor Vianu, Perpessicius, Dumitru Murarasu, Nicolae Iorga, Zoe Dumitrescu-Busulenga, Constantin Ciopraga, George Popa, Stefan Badea, Eugen Simion, Mihai Cimpoi s.a., am insirat spicuiri din exegezele lor la capitolul Note. Au avut multe de spus pe marginea poeziilor lui Eminescu si francezul Alain Guillermou, cercetatoarea italiana Rosa del Conte sau indiana Amita Bhose. Noua nu ne ramine decit sa dam cititorului o scurta explicatie in ceea ce priveste structura volumului pe care l-am intitulat Opera poetica. In dorinta de a perfectiona seria de carti ce insereaza capodopere ale literaturii universale, ne-am propus ca, pe linga opera propriu-zisa, sa o inzestram, de la caz la caz, cu un aparat al editiei, care sa contina note, variante si, in dependenta de caracterul lucrarii, glosarul si indicele care vor insoti textul. In aceasta ordine de idei, volumul de fata se deosebeste radical de volumul intii (Eminescu. Opere. Poezii, Gunivas, 2001), din cele opt, aparute la editura noastra. In primul rind, am abandonat traditionala ordonare a poeziilor (adica impartirea lor in antume si postume) si le-am pus in ordine cronologica, pe cit a fost posibil. (...) Pe linga Dictionarul de nume proprii am considerat necesar sa intocmim si un Glosar al cuvintelor folosite de poet, proprii epocii in care a scris sau unele dintre ele fiind considerate forme specifice eminesciene. (Horia ZAVA)..