Liviu Rebreanu

Roman cinematografic, roman al gloatei, cum il numea George Calinescu, este unul dintre capodoperele literaturii romane interbelice. Evident, autorul s-a inspirat dintr-un eveniment real, rascoala taranilor din 1907.Liviu Rebreanu (1885-1944)A fost un scriitor roman, director al Teatrului National, presedinte al Asociatiei Scriitorilor din Romania.Rebreanu a fost primul dintre cei 14 copii ai invatatorului Vasile Rebreanu si ai Ludovicai, ambii descendenti ai unor familii de tarani liberi (graniceri) de pe Valea Somesului.Debutul literar al scriitorului este nuvelistic. Il consemneaza revista Luceafarul, din Sibiu, condusa de O. Goga si de O. Taslauanu, catre sfarsitul anului 1908, apoi, in anul urmator, revista Convorbiri critice, la Bucuresti, unde tanarul prozator se stabilise, incercand sa se afirme in viata literara romaneasca. In anul 1910 este secretar de redactie la Falanga literara si artistica, condusa de M. Dragomirescu, functie pe care o va detine si la Convorbiri critice. In 1911 este numit secretar al Teatrului National din Craiova, mai apoi devenind colaborator de baza al lui Emil Garleanu, la acea data director al institutiei.Pana la aparitia primului sau roman, Ion (1920), a publicat cateva volume de nuvele (Framantari, 1912; Golanii, 1916; Marturisire, 1916; Rafuiala, 1919). In decembrie 1928 este numit director al Teatrului National din Bucuresti.Predilectia analitica a scriitorului incepe sa se contureze, pe spatii epice mai intinse, in nuvele care vorbesc despre efectele umane tragice, pricinuite de Primul Razboi Mondial (Catastrofa, Itic Strul-Dezertor, Calvarul)...

Liviu Rebreanu (1885–1944), prozator şi dramaturg, membru al Academiei Române, a fost creatorul romanului românesc modern.Opera sa, diversă din punct de vedere tematic şi narativ, cuprinde câteva romane de referinţă pentru literatura română – Ion (1920), Pădurea spânzuraţilor (1922), Adam şi Eva (1925), Ciuleandra (1927).„Văzută ca o continuare a lui Ion, Răscoala a căpătat formă de proiect literar încă înainte de război. […] Romanul e o adevărată frescă istorică, realizată însă nu prin ilustrare panoramică, ci printr-o extraordinară concentrare sugestivă. Mişcarea epică, datorită vigoarei şi puterii rezumative, dobândeşte un caracter monumental, pentru că transcrie admirabil viaţa masei într-un moment al ei dramatic, esenţial şi definitoriu. Pornind de la răscoalele care au zdruncinat puternic întreaga societate românească, Rebreanu caracterizează prin figuri reprezentative mentalitatea şi comportarea celor mai variate straturi sociale. […] Ca şi Ion, ca şi alte lucrări ale lui Rebreanu, Răscoala e un model de creaţie epică solid construită, cu episoadele riguros înlănţuite de o intrigă bine închegată.” (Ovid S. Crohmălniceanu)..

„Taranii lui Rebreanu au adancime, nu sunt doar ebose; au constiinta unei nedreptati care li se face, suporta violenta, dispretul, au rabdare. Revolta lor se obiectveaza la inceput doar prin simple vorbe taioase, apasate, spuse insa in barba.Romancierul are viziunea exacta a miscarilor tectonice, a regulilor dupa care se coaguleaza constiinta colectiva. Ezitarile, dubitatiile, renuntarile si revenirile, uimirea sunt pasii facuti cu concentrare de tarani pentru a evada din resemnare, mai intai, si pentru a se decide sa se ridice impotriva stapanilor, in cele din urma.“ - Lucian Pricop..

..

Liviu Rebreanu rămâne reprezentantul cel mai acreditat al epicii obiective cu caracter social (…). S-a remarcat în mai multe rânduri că domeniul propriu al lui Rebreanu este colectivitatea ţărănească, văzută ca atare, în masă (Răscoala), sau în reprezentanţii ei tipici (Ion)." (Şerban Cioculescu, Aspecte literare contemporane)..

Cuprinde: Cadrilul, Plicul, Apostolii, Jidanul...

In evolutia literaturii romane se poate vorbi despre "momentul Rebreanu". Pentru a pune in valoare contributia romancierului, nuvelistului, dramaturgului si publicistului Liviu Rebreanu am construit o serie de autor care subsumeaza carti foarte cunoscute, precum: Ion, Rascoala, Padurea spanzuratilor, Ciuleandra, Adam si Eva, Gorila, dar si mai putin circulatele titluri: Amandoi, Craisorul, Jar, Metropole, Teatru, Calvarul."Daca romanele sunt cea mai inalta forma de relief a operei lui Liviu Rebreanu, teatrul constituie in viata lui o preocupare statornica si care i-a absorbit o buna parte a zilelor. Interesul pentru scena e adeverit astazi, in primul rand, de piesele lui: Cadrilul, Plicul, Apostolii. Ele intregesc geniul unui scriitor care a stiut in oricare din paginile sale sa treaca dincolo de pragul convenit al adevarurilor si sa deschida o perspectiva revelatoare asupra imprejurarilor care trec si a oamenilor care raman. Sunt comedii in buna traditie a literaturii noastre, sunt comedii care infrunta timpul — cum o dovedesc succesele reluarilor recente desi autorul lor le considera distractii ale spiritului, divertismente scrise intr-o luna de recreatie intre doua romane grele." - Radu Beligan..