Enigma Otiliei

Enigma Otiliei ar fi trebuit sa se numeasca la inceput Parintii Otiliei, dar editorul, din ratiuni comerciale, i-a schimbat titlul si astfel factura sa balzaciana a putut fi recunoscuta doar citindu-l, ce-i drept, cu pasiune. A fost un triumf cu personajele sale extrem de reusite, avand fiecare cate un defect constitutiv: mos Costache era tipul avarului, Aglaia, baba absoluta, Simion, barbatul Aglaiei, un maniac, Titi, maleficul intarziat mintal, Aurica, fata batrana si inraita, Stanica Ratiu, arivistul fara scrupule s.a.m.d. Printre acesti mici monstri din Bucurestiul inceputului de secol XX, doua personaje sunt luminoase, Felix, student medicinist orfan, si Otilia, o tanara de asemenea orfana, frumoasa si inteligenta, pusa in fata unei alegeri greu de facut. Otilia trebuie sa accepte iubirea lui Felix, tanar, dar cu perspective, sau patronajul cvasipatern al unui mosier bogat, dar batran, Pascalopol. Alegerea finala a fetei si vestile pe care Felix, ajuns peste ani o somitate profesionala, le primeste despre Otilia intaresc ideea ca editorul din 1938 al acestui roman a fost inspirat folosind in titlu cuvantul "enigma".