În "Strigătul neauzit pentru sensul vieții", Viktor Frankl revine la umanismul care a făcut din cartea să"Omul în căutarea sensului vieții" un bestseller în lumea întreagă.
Într-o epoca precum a noastră, o epoca a lipsei de sens și a depersonalizării, dr. Frankl își ridică vocea împotriva absenței dimensiunii umane în psihoterapie. El respinge „pseudo-umanismul” care a invadat literatură de popularizare din domeniul psihologiei și psihanaliticii și se apleacă asupra calităților remarcabile ale oamenilor.
Logoterapia să nu invalidează sub nicio formă descoperirile solide și serioase ale unor deschizători importanți de drumuri că Freud, Adler, Pavlov, Watson sau Skinner. În această dimensiune, desigur, omul nu mai poate fi văzut că o ființă a cărei preocupare esențială este satisfacerea impulsurilor și a instinctelor; de asemenea, nici realitatea umană nu poate fi înțeleasă doar că rezultat al proceselor de condiționare sau al reflexelor condiționate. În această dimensiune omul este relevat că o ființă aflată în căutarea sensului vieții sale.
