Viktor Emil Frankl, doctor în medicină și filozofie, a fost profesor de neurologie și psihiatrie la Universitatea din Viena până în 1942. Experiență lagărelor naziste i-a întărit teoriile despre sensul vieții. După război a ținut cursuri la Viena și în Statele Unite. A scris 32 de cărți, printre care Omul în căutarea sensului vieții, Psihoterapie și existențialism.
Logoterapia, întemeiată de Viktor Frankl, ține seama, spre deosebire de psihanaliză și psihoterapia cognitiv-comportamentală, nu numai de psihic, ci și de spiritual. Anumite nevroze (numite noogene) apar din cauza frustrării nevoii specific umane de sens. Adesea omul contemporan suferă de un sentiment de absurditate. Logoterapia, demersul care conduce la găsirea sensului, constituie, în viziunea lui Frankl, o psihoterapie umanizată.
În volumul - Teoria și terapia nevrozelor. Introducere în logoterapie și analiză existențială, Viktor Frankl abordează, în baza principiilor logoterapiei, tratamentul terapeutic al nevrozelor și depresiilor. Considerând că voință de a caută și de a da un sens vieții este forță primordială a omului, autorul descrie metodele specifice intervenției terapeutice când frustrarea existențială apare fiind generată de frustrarea voinței de sens a celui care nu mai găsește sens în viață să.
