Micile bijuterii ale acestei cărți aduc aminte, rând pe rând, de Sonetele lui Orfeu, de Elegiile duineze, de Cartea orelor, dar și de anumite fragmente din Caietele lui Malte Laurids Brigge. Rilke inventariază liric lucrurile simple din casă (masa, lampa de carte, odăile, fereastra) și din afara ei (livezile, fântâna, trandafirii, drumurile, podgoriile, cimitirul), într-un continuum de simțire care le înzestrează cu fine articulații metafizice. Bogăția și nimicnicia lucrurilor sunt îngemănate, consubstanțiale. - Constantin Abăluță
Miresmele unei livezi, zarea aburindă, fereastra închisă spre sine, dar deschisă spre freamătul unui crâng, portrete maleabile și atinse uneori de suflul angelicului, toate acestea (pre)zic o lume făcută în afara Eului. E spațiul seren, exterior frământărilor (dar care nu neagă posibilitatea vederilor penitente), în care se afirmă o nouă morfologie a ființelor și a lucrurilor salvate prin reinventarea lor într-o altă limbă decât cea maternă. În „grai de-mprumut”, cum traduce Constantin Abăluță sintagma „langue prêtée”. În ultimii doi ani de viață, între 1924 și 1926, Rilke alege să scrie poezie în limba franceză. Au rezultat câteva sute de poeme incluse postum în volumul Poèmes français. - Lucian Pricop
