Tânăra din povestirea „Eveline” este în punctul în care poate alege o viață nouă în Buenos Aires, dar renunță în ultimul moment și decide să rămână în Dublin. Gallaher, din „O ușoară înnorare”, a ajuns la Londra și a reușit să își facă o carieră de ziarist, dar, când se întoarce la Dublin, nu pare mult mai mulțumit de viața sa.
Toate cele 15 povestiri au în centrul lor oameni din clasa de mijloc, cu lucrurile mărunte ale existenței lor, experiențe de viață cotidiană. Și, mai întotdeauna, personajele sunt prinse într-un vârtej fără oprire al disperării.
Deși povestirile abundă în priveliști și sunete din Dublin, ele nu sunt simple exerciții de culoare locală, iar personajele lui Joyce înfruntă probleme și condiții cunoscute și în alte zone urbane din lume. Obișnuitul este ridicat la nivelul epicului, iar epifaniile cele mai profunde au loc nu în povestirile pe care le citim în Oameni din Dublin, ci în noi înșine în timpul lecturii.
