„Recitesc, pentru o nouă ediție, Domnișoară Christina. Sunt surprins de valoarea ei. Cartea această, pe care n-o mai rasfoisem din 1936, când am scris-o și publicat-o, mi se părea ratată, sugestionat și eu de corul criticilor și a unora dintre prieteni, care o considerau fie perversă, fie erotică, fie de un fantastic factice. Azi, îmi dau seama că mă înșelasem și sunt sigur că, în douăzeci sau cincizeci de ani, cartea această va fi redescoperită. Unii nu înțeleg de ce Simina are nouă ani; precocitatea ei erotică îi dezgustă. Dar tocmai pentru a face limpede faptul că Simina e o posedată, o demonică, i-am dat vârstă nouă ani. La paisprezece-cincisprezece ani ar fi avut aerul unei precocitati maladive, dar în ordinea firească a lucrurilor - tocmai ce voiam eu să evit.” (Mircea Eliade)
