„Împotriva «visului diurn» al libertăţii, cum îl numeşte atât de frumos Andrei Cornea – visele diurne sunt cele visate cu ochii deschişi de o mână de oameni –, cartea Miracolul propune o meditaţie rece şi dură pe tema libertăţii: oamenii s-au născut mai degrabă în lanţuri şi nimic nu dovedeşte că cei mai mulţi ar dori să scape de ele; nu rezultă de nicăieri că pe corabia istoriei s-ar fi îmbarcat o specie care navighează neabătut către ţărmul libertăţii; nimic nu ne garantează că, după un episod al «eliberării», nu urmează unul al căderii într-o formă mai dură, mai cinică sau mai subtilă a sclaviei.“
„Libertatea lui Andrei Cornea: greu de dobândit, uşor de pierdut; dorită de puţini, resimţită ca povară de către cei mulţi. Izgonită de autor dintre datele primare ale naturii umane, libertatea, aşa cum intră pe scena lumii – rar şi pentru puţină vreme –, reprezintă «ceva» greu de explicat şi, ca atare, un miracol. Ea nu poate fi nicicum dedusă din magma de conformism, slugărnicie, conformism şi ticăloşie care constituie normalitatea naturii umane. O privire lucidă asupra libertăţii se cuvine s-o aşeze sub semnul excepţionalismului.“
„O carte scrisă în tradiţia gânditorilor lucizi ai modernităţii, dispuşi oricând să sacrifice sentimentalismul ieftin de dragul adevărului. Nu misterul răului se cere chestionat şi dezlegat pe lume, ci misterul binelui.“ (Gabriel LIICEANU)
Daniel Cristea-Enache, „Puţină libertate" (România literară, martie 2015)
