Mihai Eminescu

Eminovicienii erau țărani români cu vechime în satul Călinești din jud. Suceava. Îi întâlnim acolo din întâiele decenii ale veacului XVIII. Căpătând slobozenie, intrară în tagma răzășească, ceea ce e un fel de noblețe. Tatăl (lui Mihai Eminescu n.r.), Gheorghe Eminovici, băiat de cântăreț în strană, învăța ceva carte în Suceava. Vorbea și scria nemțește. Boierul veliț Băls îl aduse scriitor la moșia sa din Dumbrăveni... În 1840 se însură cu Ralu, fata stolnicului Jurăscu din Joldești, primind zestre în pământ și în bani. În 1871 Băls îi căpătă de la Mihai-voievod Sturza decretul de cămărar. Era acum boier. Prin 1849-1850, după nașterea celui de-al șaselea copil, cumpără jumătate din moșia Ipotești, unde își făcu casă și acareturi. Aci sau în Botoșanii apropiați se născu, la 15 ianuarie 1850, Mihai Eminescu. Judecat ca poem în proză romantică, Geniu pustiu aduce nota lui personală (a lui Mihai Eminescu n.r.). Toma Nour, fiul unui pietrar ardelean, face cunoștință la Cluj cu Ioan, tânăr neliniștit care-l duce să vadă pe iubita sa pe moarte, Sofia, fata unui violoncelist sărac. Toma se îndrăgostește de Poesis, sora Sofiei, actriță de mâna a doua. Ioan dispare, Toma Nour părăsește și el Clujul fiindcă a descoperit că Angelica Poesis are legături cu doi dandy corupți ai orașului... Cezara cuprinde filozofia practică a poetului. Contesa Cezara se îndrăgostește de tânărul călugăr Ieronim, model al pictorului Francesco. Ea însăși îi căzuse (după obiceiul eminescian) în genunchi, implorându-i afecțiunea. Deocamdată tânărul se dovedește frigid, fiindcă, după mărturisirea lui, îi trebuie timp pentru dezvoltarea sentimentelor...

Recitind, azi, aceste proze fantastice, intelectualizante, ardent ideologice, pline de concepte și mai totdeauna puse sub semnul unei metafizici de tip romantic și comparându-le cu ceea ce oferise până atunci proza românească, constatăm că ele nu s-au învechit decât prin limbajul lor uneori idilizant și, poate, prin speculaţiile nu totdeauna suficient asimilate epic. Rămâne însă solid fondul epic reflexiv în naraţiune și rămân paginile de o sclipitoare originalitate prin care Eminescu se revelează un mare creator oniric și, totodată, un mare poet al peisajului stelos, cum zice el, un poet al diafanului spiritualizat...Eugen Simion..

..

„E de la sine înțeles că-ți împărtășesc admirația pentru acest geniu, despre care nu încetez să mă mir că a putut să apară printre noi. M-aș exprima chiar mai dur decât tine: fără Eminescu, neamul nostru ar fi neînsemnat și aproape de disprețuit ...” (Emil Cioran către Constantin Noica)"Biblioteca pentru toți copii" cuprinde cele mai prețuite opere ale scriitorilor clasici ai literaturii române și universale. Cărțile de neuitat ale copilăriei sunt disponibile astăzi atât în forma lor clasică, de text tipărit, cât și în formatele moderne ale secolului XXI: audiobook si e-book...

Mihai Eminescu (1850 - 1889), cel mai mare poet roman, autorul poemelor Calin, file din poveste (1876), Scrisoarea III (1881) sau Luceafarul (1883), a fost si un talentat jurnalist si prozator."In folclorului lui Eminescu e o complexa imbinare de mitologie populara si filosofie a nimicului intr-o forma ce pare lineara, dar care e de o savanta impletitura. Piesa rara e cantecul cutarei fete din Calin Nebunul, o bocire taraneasca de singuratate, fiindca fata se afla in codri, in puterea zmeului. Ritmica de descantec evoca o jale cosmica, frica omului singur intr-un teritoriu infinit de «lunci desarte». Solitudinea campurilor e simbolizata prin greier. Dar greierii, raspunzandu-si la departari incomensurabile, sugereaza corespondenta gandurilor. Fata trimite dar greierul obscur din apropierea ei in grinda casei materne. Greierul acesta nu e insa terestru, ci lunar, iar luna e la Eminescu edenul..."George Calinescu..

Cu diverse ocazii, dar mai ales cu prilejul aparitiei vol. IX-XIV din seria academica integrala Opere, atitudinea lui Eminescu fata de nationalitatile conlocuitoare si in primul rand fata de evrei a fost rastalmacita tendentios, dandu-i-se conotatii acuzat politice, fara acoperire in texte. Este, de aceea, o datorie morala de a publica un corpus complet, riguros alcatuit, al articolelor poetului privitoare la chestiunea evreiasca in Romania si in tarile vecine, pentru ca cititorii sa poata judeca singuri - in contextul larg al pledoariilor, prezentarilor sau expunerilor in care au fost formulate - sensul diferitelor sintagme incriminate.  La mai bine de 150 de ani de la nasterea Luceafarului poeziei romanesti, suntem, credem, pregatiti sa receptam cu obiectivitate mesajul eminescian in lumea adevarului, plasand afirmatiile sale, atat in ansamblul operei, cat si al realitatii social-politice a vremii, care le-a generat...

„De dragul câtorva prejudecăţi entuziaste mai nimeni nu-l citeşte cu adevărat pe Eminescu, iar cât se citeşte se citeşte, superficial şi mărginit la câteva poezii rău consacrate de şcoală. Eminescu tinde tot mai mult să devină «Eminescu», ceva pus deoparte în lada de zestre a naţiei şi de care eşti mândru că se află acolo, ferit de orice întâmplări. Este însă vremea să se întâmple ceva cu ce ne-a rămas de la el: o lărgire şi o adâncire a cunoaşterii şi a înţelegerii noastre. Ca orice poet mare, Eminescu e un poet dificil. Şi cu atât mai dificil, cu cât el singur generează, prin vraja şi prin cântul versurilor sale, mirajul facilităţii.Volumul de faţă către aceasta năzuieşte: să facă cunoscute poezii aproape de nimeni ştiute şi, pe de altă parte, să ajute la mai buna pătrundere a tuturor, cunoscute sau nu. [...]Analizele care urmează nu sunt mai mult decât un fel de a citi împreună cu cititorul, îmbiindu-l la o atenţie minuţioasă şi pătrunzătoare. Ele sunt totodată o invitaţie la o lectură supusă obiectului ei, dornică să nu pună în textele acestui rar poet tâlcuri care nu sunt, profunzimi absente, abisuri iluzorii, metafizici, simbologii, orfisme, mitologii. Eminescu nu are nevoie de asta, cum nu are poezia îndeobşte, care, când o are, are propria ei adâncime: nu aceea a ideilor puse în versuri, ci aceea a verbului însuşi, în care idei, senzaţii, pătimiri trăiesc transfigurate şi care îşi este singur lege şi mister.“ (Petru CREŢIA)..

Finul lui Dumnezeu..

În colecția Lecturi școlare se regăsesc cele mai importante opere din literatura română și universală, selectate în conformitate cu cerințele programei școlare de limba și literatura română. Astfel, elevii vor avea la îndemână, în formă integrală, creațiile cele mai cunoscute și mai îndrăgite ale scriitorilor clasici și moderni, însoțite de o scurtă prezentare a vieții și a operei autorului. Cărţile de neuitat ale copilăriei, capodoperele literaturii din toate timpurile reprezintă repere obligatorii în formarea gustului pentru lectură și în educația cititorilor mai mici și mai mari...

„Poveste, poveste, da’ eu nu-s de când poveștile, eu sunt de mai încoace, da’ m-am dus într-o zi la soacră-mea și-am găsit un sac de povești și venind acasă l-am scăpat jos și s-a despicat sacul și s-a umplut lumea de povești... A fost odată ca niciodată, că de n-ar fi nu s-ar mai povesti. De când făcea plopșorul mere și răchita micșunele, de când se băteau urșii în coade, de când se luau lupii cu mieii de se sărutau, înfrățindu-se, de când se potcovea puricile la un picior cu nouăzeci și nouă de oca de fier și s-arunca în slava cerului de ne aducea povești.“Dacă vrei să pătrunzi în lumea mirifică a Feților-Frumoși, zmeilor și zânelor, nu-ți rămâne decât să deschizi această carte splendid ilustrată, ce îți oferă povești ale marilor noștri scriitori Mihai Eminescu, lon Creangă și loan Slavici...

Poezii pentru cei mici scrise de marele Mihai Eminescu...

„Ce înseamnă pentru noi toți, poezia, literatură și gândirea politică a lui Eminescu, o știm, și ar fi zadarnic s-o amintim încă o dată. Tot ce s-a creat după el, de la Nicolae Iorga și Tudor Arghezi până la Vasile Pârvan, Nae Ionescu și Lucian Blaga, poartă pecetea geniului sau măcar a limbii eminesciene. Rareori un neam întreg s-a regăsit într-un poet cu atâta spontaineitate și atâta fervoare cu care neamul românesc s-a regăsit în opera lui Eminescu. Îl iubim cu toți pe Creangă, îl admirăm pe Hasdeu, învățăm să scriem de la Odobescu, îl respectăm pe Titu Maiorescu și anevoie putem lasă să treacă mult timp fără să-l recitim pe Caragiale. Dar Eminescu este, pentru fiecare din noi, altceva. El ne-a relevat alte zări și ne-a făcut să cunoaștem altfel de lacrimi.” (Mircea Eliade)..

“Acesta a fost Eminescu, aceasta este opera lui. Pe cat se poate omeneste prevedea, literatura poetica romana va incepe secolul al 20-lea sub auspiciile geniului lui si forma limbii nationale, care si-a gasit in poetul Eminescu cea mai frumoasa infaptuire pana astazi, va fi punctul de plecare pentru toata dezvoltarea viitoare a vesmantului cugetarii romanesti. “Titu MaiorescuIn colectia Biblioteca Scolarului, colectivul Aramis a selectionat cu mare atentie, textele necesare studiului pentru elevii din clasele primare. Pentru editia completa a operei marelui autor verificati colectia Biblioteca Pentru Toti de la Editura Minerva...

Primul editor al lui Eminescu a fost Titu Maiorescu. El a ales, fara gres, cu o perfecta precizie estetica, poeziile din volumul aparut in decembrie 1883, cand poetul nu se gasea in tara. Maiorescu a inclus in editia princeps poeziile publicate in Convorbiri literare si inca 25 de poezii aflate „in manuscripte pe la unele persoane particulare“. Pana la moartea poetului au mai aparut doua editii, una, identica, in 1885, alta, adaugita cu poeziile La steaua, De ce nu-mi vii si Kamadeva, in 1888. De atunci, editorii, printre care cei mai mari au fost Perpessicius si Petru Cretia, tot adaugand poeziile publicate in reviste dupa 1883 sau pastrate in manuscrise, au publicat opera unui poet pe care criticii si istoricii literari il considera un exponent al celui de al doilea val romantic din Europa. Un poet al iubirii, un poet al naturii, al idealurilor morale si al patriei, Eminescu este incontinuu redescoperit de generatiile de tineri. „Daca totusi am publicat si aceste poezii, impreuna cu celelalte, asa cum se gasesc, am facut-o dintr-un simtamant de datorie literara. Trebuiau sa devie mai usor accesibile pentru iubitorii de literatura noastra toate scrierile poetice, chiar si cele incepatoare, ale unui autor care a fost inzestrat cu darul de a intrupa adanca sa simtire si cele mai inalte gandiri intr-o frumuseta de forme, subt al carei farmec limba romana pare a primi o noua viata.“ Titu Maiorescu, in prefata editiei princeps a Poeziilor lui Eminescu Mihai Eminescu (1850–1889), poet, prozator si publicist roman. Nascut la Botosani, crescut la Ipotesti, si-a facut studiile primare si gimnaziale, cu intermitente, la Cernauti. Mai tarziu a facut studii de filozofie la Viena si la Berlin. Prima poezie a publicat-o in ianuarie 1866, semnand „M. Eminoviciu, privatist“, intr-o brosura dedicata lui Aron Pumnul, profesor de romana la gimnaziul din Cernauti, mort de curand. Peste o luna, in Familia din Pesta i-a aparut alta poezie, De-as avea, semnata Eminescu, nume ales de Iosif Vulcan, directorul revistei. Din 1870 a inceput sa publice in Convorbiri literare. A indeplinit diverse slujbe, profesor de germana, director de biblioteca, revizor scolar si redactor la ziarul conservator Timpul. Din 1883, atins de alienatie mintala, si-a petrecut o parte din timp prin sanatorii din tara si din strainatate, revenindu-si doar temporar, pentru a indeplini slujbe marunte. Un singur volum i-a aparut in timpul vietii, Poesii, in 1883. Opera sa, cu mult mai vasta, cuprinzand poezii, proza, publicistica politica, ii confera statutul aproape sacru de poet national al romanilor...

Poezii - Mihai Eminescu..

Poezii Mihai Eminescu..