Mario Vargas Llosa

In 2015, timp de un semestru, Mario Vargas Llosa a predat la Princeton un curs de literatura si politica impreuna cu profesorul Ruben Gallo. Cei doi le-au vorbit studentilor despre teoria romanului si relatia dintre jurnalism, politica si literatura prin intermediul a cinci carti fundamentale ale laureatului Nobel. Conversatie la Princeton consemneaza acest curs in dialog si surprinde cele trei perspective complementare care coexistau in sala de curs: cea a lui Vargas Llosa, care dezvaluie procesul creativ din culisele romanelor sale; cea a lui Ruben Gallo, care analizeaza impactul si interpretarile romanelor dupa publicare; si cea a studentilor, ale caror reflectii si intrebari dau glas raspunsurilor a milioane de cititori ai lui Vargas Llosa.  Literatura genereaza placere, ne face sa ne desfatam, ne demonstreaza imensele posibilitati ale limbajului, dar, in acelasi timp, ne face sa fim mai sceptici in fata realitatii. Ne indeamna sa incercam sa trecem dincolo de aparente pentru a vedea ce se afla in spatele unui fapt social, al unui fapt politic, al unui fapt personal. Este o functie nu doar a literaturii, ci a artei in general. Toate manifestarile creative ale culturii au acest efect asupra noastra: ne fac mai putin naivi in momentul in care observam realitatea, in momentul in care judecam realitatea. - Mario Vargas Llosa..

Fonchito îl vede în fiecare zi pe bătrânelul care stă pe banca de pe ţărmul mării, cu privirea pierdută în zare, parcă aşteptând ceva. Mânat de curiozitate, băiatul se duce la el, iar între cei doi se înfiripă o frumoasă, dar scurtă prietenie.Sfidând granițele timpului, bătrânelul făcuse cândva parte din primul grup de copii-cruciați care porniseră înspre Ierusalim. El îi povesteşte micuţului cele petrecute atunci și îi dezvăluie motivul pentru care speră, zi după zi, că va revedea corabia copiilor. Istorisirea lui e dulce-amară, presărată cu miracole şi întâmplări greu de crezut. Ascultă…!..

O conversație uitată, de la începutul carierei celor mai mari nume ale romanului latinoamerican, care au marcat literatura ultimului secol și începutul secolului XXI, Două singurătăți aduce față în față și contrapune doi scriitori de geniu, două viziuni artistice, două modalități de a spune și imagina povești. Îmbogățit cu mărturii ale literaților prezenți, cu interviuri și cu fotografii, volumul îi atrage pe cititori în laboratorul unde realitatea și biografia se transformă în ficțiune și mit.În 1967, când are loc întâlnirea dintre Mario Vargas Llosa și Gabriel García Márquez, scriitorul columbian oferise lumii Un veac de singurătate. În doar câteva luni, romanul căpătase un statut legendar, la fel ca misteriosul și fabulosul sat Macondo, și adusese în lumina reflectoarelor literatura latinoamericană. La acel moment, Mario Vargas Llosa publicase deja Orașul și câinii, și primise Premiul Rómulo Gallegos pentru Casa Verde. Termenul de „realism magic“ încă nu fusese inventat, dar stilul pe care avea să îl descrie sintagma, da. Iar ambii scriitori știau că fac parte dintr-un spectaculos boom literar. În timp, operele lor aveau să fie răsplătită cu două Premii Nobel. Primul, în 1982, acordat de Academia Suedeză lui Gabriel García Márquez, pentru „roman și proză scurtă, în care fantasticul și realul sunt combinate într-o bogată lume imaginară, reflectând viața și conflictele unui continent“. Al doilea, acordat lui Mario Vargas Llosa, în 2010, pentru „cartografierea structurilor puterii și imaginile sale tranșante ale rezistenței, revoltei și înfrângerii individului“...

Dacă scenariile erotice din această carte nu-l fac să roșească nici pe cel mai pudic cititor nu este pentru că le-ar lipsi îndrăzneala. Ci pentru că Llosa le transformă în artă pură, în joc, în frumusețe. O deloc sfântă familie formată din don Rigoberto, tatăl, Alfonso, fiul puber, și dona Lucrecia, mama vitregă, pare să fi descoperit secretul fericirii. Fiecare își trăiește erotismul în forme multiple și mereu mai inventive, într-o casă unde totul este afrodiziac, până și aerul pe care-l respiră. Cititorul singur va decide dacă amoraşul, pajul cu chip de înger, Fonchito, e de fapt diavolul deghizat, aşa cum crede menajera Justiniana, o fată simplă şi nevinovată; are la îndemână un capitol despre o anume bunăvestire, poate cel mai plin de semnificaţii din tot romanul, şi care reprezintă una dintre cheile care descuie lacătul întregii poveşti.Elogiu mamei vitrege rămâne, probabil, cel mai rafinat roman erotic contemporan. Şi, în acelaşi timp, o  usturătoare lecţie de viaţă, dincolo de binele şi răul moraliştilor.Pe copertă: Agnolo Bronzino, Alegoria lui Venus și Cupidon (detaliu)..

Dacă scenariile erotice din această carte nu-l fac să roșească nici pe cel mai pudic cititor nu este pentru că le-ar lipsi îndrăzneala. Ci pentru că Llosa le transformă în artă pură, în joc, în frumusețe. O deloc sfântă familie formată din don Rigoberto, tatăl, Alfonso, fiul puber, și dona Lucrecia, mama vitregă, pare să fi descoperit secretul fericirii. Fiecare își trăiește erotismul în forme multiple și mereu mai inventive, într-o casă unde totul este afrodisiac, până și aerul pe care-l respiră. Dacă amorasul, pajul cu chip de înger, Fonchito, e de fapt diavolul deghizat sau dacă această este numai temerea unei fete simple, menajera Justiniana, rămâne să stabiliți dumneavoastră. Capitolul despre o anume bunăvestire, cel mai bogat în semnificații din tot romanul, e una dintre cheile care descuie lacătul poveștii.„Elogiu mamei vitrege” este, probabil, cel mai rafinat roman erotic contemporan. Și, în același timp, o usturătoare lecție de viață, dincolo de binele și de răul moralistilor...

„Un roman de mare forţă, cu accente de melodramă impregnată de umor, ale cărui episoade se derulează într-un Peru eliberat de dictaturile militare; aici Piura şi Lima, orașele predilecte ale lui Vargas Llosa, nu sunt spaţii fizice, ci teritorii ficţionale locuite de personaje ivite din imaginaţia rodnică a scriitorului. Cu Eroul discret, romancierul revine la temele lui obsedante: iubirea, libertatea, politica. Povestea are doi protagonişti, cu două vieţi oarecum paralele, care se încrucișează într-o bună zi, pe neașteptate. Felícito Yanaqué și Ismael Carrera, doi bărbaţi cărora viitorul nu pare a le pregăti surprize, ajung într-un moment de cumpănă al existenţei. Primul se trezeşte supus unui şantaj căruia se hotărăște să nu-i dea curs, ghidându-se după cuvintele pe care tatăl său i le-a spus înainte de a muri: «Niciodată să nu te laşi călcat în picioare!» Cel de-al doilea se pomeneşte prins în vârtejul unei bizare probleme de familie și se hotărăşte să le dea o lecţie de viaţă fiilor lui care-i vânează averea. Ambii eroi sunt, fiecare în felul său, răzvrătiţi discreţi împotriva sorţii ce le pare pecetluită, sfidând convenţiile claselor sociale din care fac parte. Deși nu sunt nici rebeli, nici justiţiari în toată puterea cuvântului, au forţa de a-şi depăşi condiţia, de a respinge ideile de-a gata, normele de viaţă şi idealurile celorlalţi. Un roman marca Mario Vargas Llosa, scris impecabil, alert, ludic, inteligent, din galeria marilor romane care i-au adus scriitorului faima binemeritată şi Premiul Nobel pentru literatură.“ (Marin MĂLAICU-HONDRARI)..

Textul impleteste analiza profunda a operei cu fragmente din dialogul pe care Vargas Llosa l-a purtat cu Garcia Marquez, oferindu-le cititorilor ocazia sa asiste la o punere in scena a metaliteraturii. Sub ochii lor se desfasoara intregul travaliu romanesc, de la inceputurile in jurnalism si scrierea primelor povestiri, pana la recurentele culturale si realitatile fictive pe care le produc.Vreme de optsprezece luni, Garcia Marquez s-a inchis intr-o camaruta, fumand si scriind, scriind si fumand. A batut la masina peste o mie trei sute de file, fara sa punem la socoteala materialele aruncate la cos. Ce a rezultat este un roman ambitios, obsesiv, ca un sarpe care-si musca varful cozii. Lasand deoparte mediul riguros in care a fost conceput, eseul ii invita pe cititori tocmai in camaruta lui Gabriel Garcia Marquez, in intimitatea operei si a vietii unuia dintre cei mai importanti scriitori sud-americani."Toti romancierii sunt razvratiti, dar nu toti razvratitii sunt romancieri. De ce? Spre deosebire de ceilalti, romancierul nu stie de ce-i razvratit, ignora radacinile profunde ale discordiei lui cu realitatea: e un razvratit orb. Dementa demonica la care il impinge propria razvratire – sa ia locul lui Dumnezeu, sa refaca realitatea –, caracterul radical pe care aceasta il adopta in sine e manifestarea acelei obscuritati tenace." Mario Vargas Llosa"Un scriitor nu-si inventeaza temele; le plagiaza din realitatea reala in masura in care ea i le sedimenteaza in spirit, sub forma experientelor cruciale, ca pe niste forte obsesive de care vrea sa se elibereze, scriind. E amuzant sa auzi aceasta afirmatie categorica din gura autorului care, cativa ani mai tarziu, avea sa scrie romanul cel mai plin de imaginatie posibil." Mario Vargas Llosa"Un eveniment literar. O cercetare vasta, care toaca marunt demonii, istoria, intamplarile care au format proza scriitorului columbian pana la romanul Un veac de singuratate." Javier Garcia Recio..

În Istoria lui Mayta, ancheta unui scriitor care încearcă să reconstituie povestea troțkistului Alejandro Mayta și a revoluției sale eșuate pe povârnișurile Anzilor în anul 1958 devine, sub ochii cititorului, o frescă amară a unei țări divizate și antagonizate. Adolescent idealist (și catolic fervent), apoi tânăr intelectual autodidact cochetând cu ideile stângii radicale, oscilând în viața personală între conformism și transgresiune, terorist fără voie, judecat și condamnat pentru greșeli pe care se pare că nu le-a comis, Mayta este descris contradictoriu și evocat inconsecvent de cei intervievați de narator. La fel ca portretul marginalului Mayta, și Istoria este construită din ficțiunile personale ale celor care se pretind martori sau victime (niciodată călăi), iar nu din marea ficțiune a ideologiei răsfrânte tragicomic în gesturile disperat-eroice și ratate ale revoluționarilor peruani...

Traducere si note de Mariana SiposArticolele, interviurile, conferintele si insemnarile reunite in acest volum sunt marturia a peste cincizeci de ani de lectura, Vargas Llosa socotind creatia borgesiana „o sursa inepuizabila de placere intelectuala“. Un adevarat exercitiu de reverenta inchinat scriitorului argentinian, cartea ofera o perspectiva nuantata asupra vietii si creatiei lui Jorge Luis Borges, asezandu-l intre figurile de geniu ale secolului XX, nu cu scopul de a realiza un tablou encomiastic, ci reconstituirea unei lumi vii, a unei realitati care a absorbit mitul.„O sarbatoare literara a inteligentei care uneste doi participanti extraordinari, desi complet diferiti.“ — El Cultural„Mie imi era foarte teama de acel interviu [din 1963], pentru ca deja il admiram mult pe Borges, iar ideea de a-l intervieva ma cam paraliza; numai ca parea atat de lipsit de aparare, atat de vulnerabil, de timid, ca mai prindeai curaj in fata acelui personaj care parca nu mai era atat de important – sau de fapt el nu se credea important – ca atunci cand il citeai. M-a surprins mult timiditatea lui, vulnerabilitatea pe care o transmitea. Iar raspunsurile pe care mi le dadea erau deosebit de inteligente si revelau cate ceva din imensa cultura literara pe care o avea.“ — MARIO VARGAS LLOSA in dialog cu Leila Guerriero, 2020„Cartea lui Vargas Llosa vorbeste despre slabiciunile lui Borges, precum si despre conditia sa de intelectual cufundat in universul lui plin de carti, departe de lume si pasiunile ei. Dar Jumatate de secol cu Borges constituie inainte de toate un omagiu plin de pretuire si dragoste; omagiul unui detinator al Premiului Nobel pentru Literatura pentru alt scriitor pe care il considera a fi meritat acelasi premiu si toate onorurile posibile.“ — La Vanguardia„O carte unica, exceptionala, nu numai pentru cei care gusta opera lui Borges sau a lui Vargas Llosa, ci si pentru aceia care vor sa se bucure de un festin literar.“ — El Imparcial..

Caporalul de jandarmi Lituma și adjunctul său Tomás au în grijă campamentul unui șantier de construcție a unei șosele transandine din Peru. Ba chiar și o mină din apropiere. Dar peste platourile alpine și în văile Anzilor plutește spectrul permanent al raidurilor violente comise de gruparea de orientare maoistă Sendero Luminoso, căreia îi cad victimă funcționari și țărani deopotrivă. Trei dispariții misterioase de pe șantier adaugă și mai multă spaimă în sufletele celor doi neputincioși reprezentanți ai legii. Ca să mai detensioneze atmosfera, Tomás îi spune șefului său Lituma o incredibilă poveste de iubire pe care a avut-o cu o prostituată. Mario Vargas Llosa reușește un tur de forță prin narațiuni suprapuse sau alternate, care formează treptat un tablou extrem de viu și de colorat, specific unei țări ca Peru, de pe înălțimile aspre ale Anzilor până la țărmul Pacificului...

Mătuși care vor ficțiune, dar nu citesc literatură. Condeieri care nu scriu cărți, dar produc ficțiune în cantități uriașe. Iată o lume de mătuși și de condeieri, aparent într-un echilibru între cerere și ofertă. Înainte de apariția televiziunii în Peru, teatrul radiofonic — urmașul romanului-foileton din gazetele secolului al XIX-lea — asigura bunul mers al acelei lumi. La Radio Panamericana, un tânăr redactor de știri temperează gustul pentru catastrofe al colaboratorului său și se îndrăgostește de o mătușă prin alianță, Julia. El are18 ani, e student la drept și scrie scenarii care ajung la coș. Ea are 32 de ani, e boliviană și proaspăt divorțată. Pe măsură ce avalanșa radionovelelor scapă de sub controlul fanaticului condeier, viața tânărului Mario și cea a mătușii sale Julia scapă de sub controlul familiei.Vargas Llosa transferă elemente autobiografice ale relației cu propria sa mătușă, Julia Urquidi Illanes, într-un roman savuros și năvalnic, lipsit de prejudecăți...

Matusi care vor fictiune, dar nu citesc literatura. Condeieri care nu scriu carti, dar produc fictiune in cantitati uriase. Iata o lume de matusi si de condeieri, aparent intr-un echilibru intre cerere si oferta. Inainte de aparitia televiziunii in Peru, teatrul radiofonic — urmasul romanului-foileton din gazetele secolului al XIX-lea — asigura bunul mers al acelei lumi. La Radio Panamericana, un tanar redactor de stiri tempereaza gustul pentru catastrofe al colaboratorului sau si se indragosteste de o matusa prin alianta, Julia. El are18 ani, e student la drept si scrie scenarii care ajung la cos. Ea are 32 de ani, e boliviana si proaspat divortata. Pe masura ce avalansa radionovelelor scapa de sub controlul fanaticului condeier, viata tanarului Mario si cea a matusii sale Julia scapa de sub controlul familiei.Vargas Llosa transfera elemente autobiografice ale relatiei cu propria sa matusa, Julia Urquidi Illanes, intr-un roman savuros si navalnic, lipsit de prejudecati.MARIO VARGAS LLOSA s-a nascut in 1936 la Arequipa, in Peru, si a copilarit in Bolivia impreuna cu mama si bunicii materni, inchipuindu-si ca tatal lui murise si ca fusese un erou. In realitate, la cinci luni dupa casatorie, acesta isi parasise sotia insarcinata si avea sa-si revada fiul abia zece ani mai tarziu, cand Mario se va intoarce in Peru. Intre 1950 si 1952 urmeaza cursurile unei scoli militare din Lima – experienta descrisa in primul roman, Orasul si cainii. In 1955 se casatoreste cu o matusa, Julia Urquidi, provocand un mare scandal in familie, si divorteaza de ea in 1964, pentru ca, un an mai tarziu, sa se insoare cu verisoara lui, Patricia. Intre timp, lucrase in Franta ca profesor de spaniola si jurnalist. Dupa o tinerete in care se apropiase de comunism, ia distanta fata de Fidel Castro, ba chiar il acuza pe Gabriel Garcia Marquez, odinioara prieten, de servilism. Calatoreste, preda la universitati din America si Europa, devine scriitor celebru prin forta epica, luciditatea si ironia sa. In anul 2010, Academia Suedeza i-a acordat lui Mario Vargas Llosa Premiul Nobel pentru literatura.La Editura Humanitas au aparut: Orasul si cainii (1992), Povestasul (1992), Matusa Julia si condeierul (2000), Cine l-a ucis pe Palomino Molero? (2003), Elogiu mamei vitrege (2003), Scrisori catre un tanar romancier (2003), Paradisul de dupa colt (2004), Adevarul minciunilor (2005), Lituma in Anzi (2005), Pestele in apa (2005), Tentatia imposibilului (2005), Caietele lui don Rigoberto (2006), Casa Verde (2006), Chipuri ale raului in lumea de astazi. Mario Vargas Llosa in dialog cu Gabriel Liiceanu (2006), Ratacirile fetei nesabuite (2007), Pantaleon si vizitatoarele (2008), Baietii si alte povestiri (2009), Visul celtului (2011), Calatoria catre fictiune (2012), O mie si una de nopti (2013), Orgia perpetua. Flaubert si Doamna Bovary (2013), Arme si utopii (2013), Eroul discret (2013), Conversatie la Catedrala (2014), Sarbatoarea Tapului (2014), Razboiul sfarsitului lumii (2015), Civilizatia spectacolului (2016).La Editura Humanitas Fiction au aparut: Cinci Colturi (2016, 2020), Ratacirile fetei nesabuite (2016, 2020), Matusa Julia si condeierul (2017, 2021), Lituma in Anzi (2017), Orasul si cainii (2017), Istoria lui Mayta (2019), Casa Verde (2019), Baietii si alte povestiri (2019), Chemarea tribului (2019), Cine l-a ucis pe Palomino Molero? (2020), Elogiu mamei vitrege (2020), Povestasul (2020), Paradisul de dupa colt (2021)...

„În istoria literaturii nu există o parabolă mai simplă şi mai luminoasă decât aceea a Şeherezadei şi a lui Şahriar spre a explica rolul poveştii în viaţa oamenilor.”„Ca o vrajă – oferindu-ne iluzia de a avea când nu avem, de a fi ceea ce nu suntem, de a accede la acea imposibilă existenţă în care, aidoma zeilor păgâni, ne simţim muritori şi nemuritori în acelaşi timp –, literatura ne sădeşte în spirit nonconformismul şi revolta [...]. De aceea trebuie să continuăm să visăm, să citim şi să scriem: e cea mai bună cale de a ne alina condiţia trecătoare, de a opri scurgerea timpului şi de a face imposibilul posibil.” (Mario Vargas Llosa)..

Apariția, în 1963, a romanului Orașul și câinii îi aduce lui Mario Vargas Llosa o rapidă consacrare internațională: cartea e tradusă imediat în 20 de limbi, pentru ca apoi să fie ecranizată. Este momentul în care începe spectaculoasa carieră literară a scriitorului peruan, același care în 1990 avea să candideze la președinția țării sale.„Orașul și câinii” e un roman despre adolescență și despre violența unei lumi în care numai cei duri reușesc. Personajele, tineri peruani din toate straturile societății, evoluează între zidurile unui colegiu militar asemenea celui în care a învățat timp de doi ani și Vargas Llosa. „Câinii“ (bobocii din primul an) sunt continuu agresați și umiliți de elevii mai mari, care le demonstrează că a fi bărbat înseamnă să te impui prin forță în fața celui mai slab.O carte despre ostilitate, violență și dramele adolescenței, scrisă de unul dintre cei mai mari autori contemporani...

„Câteva personaje literare mi-au marcat viaţa mai profund decât majoritatea fiinţelor în carne şi oase pe care le-am cunoscut. Din toată această sarabandă eterogenă şi cosmopolită, vârtej de năluciri prietenoase reînnoit în funcţie de epocă şi de starea de spirit, nici una nu a fost atât de persistentă ca Emma Bovary, cu nici una nu am stabilit şi întreţinut o relaţie mai categoric pasională. Când am citit pentru prima oară Doamna Bovary am avut, cu certitudine, două revelaţii: ştiam, de-acum, ce fel de scriitor mi-ar fi plăcut să fiu şi mai ştiam că din acel moment aveam să fiu îndrăgostit până la moarte de Emma Bovary. Pe viitor, ea urma să-mi fie ceea ce a fost în prima perioadă pentru Léon Dupuis: «îndrăgostita din toate romanele, eroina tuturor dramelor, acel vag ea din toate volumele de versuri».“ (Mario Vargas Llosa)..

Unde ar fi de găsit Paradisul? Într-o societate egalitară care trebuie edificată sau într-un efort de întoarcere la valorile lumii primitive?Două vieţi: Flora Tristán, care se dă de ceasul morţii în lupta ei pentru drepturile femeii şi muncitorilor, şi Paul Gauguin, cel care îşi descoperă pasiunea pentru pictură şi lasă baltă existenţa burgheză ca să trăiască în Tahiti, unde caută o lume încă necontaminată de convenţiile occidentale.Două concepţii despre sex: cea a Florei, care vede în el doar un instrument de dominare masculină şi alunecă ocazional într-o experienţă lesbiană, şi cea a lui Gauguin, care îl simte ca pe o forţă vitală esenţială, o dată chiar la nivel homosexual, de vreme ce ajută la expansiunea creativităţii sale.Ce au în comun aceste două vieţi opuse, dincolo de relaţia de familie – Flora fiind bunica pe linie maternă a lui Gauguin? În Paradisul de după colţ, Mario Vargas Llosa ilustrează prin două cronici paralele lumea utopiilor din secolul XIX, relatând amănunţit aspiraţia paradiziacă a celor doi eroi şi decăderea lor, inevitabilă când o idee ajunge să fie aplicată mecanic...