Lorica al Ilenii, un baiat de 16 ani, aflat in sala de clasa a Scolii Normale de Invatatori din Pitesti, are o viziune divina. I se descopera Sfanta Treime, ca un tot unitar, apoi fiecare din cele trei persoane care o alcatuiesc. Este sfatuit sa nu ramana la ora de istorie pentru a nu fi ispitit de profesorul care urmeaza sa atace religia, si sa plece din scoala. Nu asculta sfatul si ramane la ora. Aude lucruri care aduc indoiala credintei sale, credinta pentru redobandirea careia ii trebuiesc 9 ani.
Se hotaraste sa paraseasca scoala si porneste pe jos spre satul natal, Delureni. Parintii nu ii accepta decizia si il trimit inapoi. Se intoarce la scoala cu gandul ca dupa absolvire sa mearga la schit si sa se dedice religiei si studiului. Ajunge invatator si director de scoala si scrie memorii trimise Ministerului Invatamantului, despre viziunile sale, in care cere armonizarea religiei cu stiinta. Memoriile nu au efectul scontat, in schimb este inspectat la scoala si i se solicita analize si evaluari medicale. Este trimis la Deva, la Cluj Napoca si apoi la Bucuresti pentru a fi internat, analizat si studiat de profesor doctor Parhon, timp de un intreg an scolar, cu scopul de a-l determina sa renunte la convingerile sale crestine si sa afirme ca revelatiile au fost simple halucinatii.
Pentru a i se putea testa toate capacitatile psihice, printre alte analize si tratamente i se inoculeaza plasmodium malariae.
Trece cu bine peste aceste incercari si isi reia activitatile de director de scoala. Afla ca, intre timp, subsecretarul de la minister, cel care semnase decizia prin care el sa fie pus in concediu si testat timp de un an scolar, murise.
