Închisoarea noastră cea de toate zilele, vol. II

Acest volum reconstituie, cu delicateţe, pietate şi o enormă înţelegere a omenescului, cotidianul puşcăriilor prin care a trecut deţinutul politic Ion Ioanid în perioada 1954–1957. La Jilava, închisoare de tranzit pentru toţi deţinuţii aduşi la proces sau transferaţi către alte locuri de detenţie, a aflat de la camarazii săi povestea lotului Salcia. Apoi, la Piteşti, pus în lanţuri, înfruntând, alături de colegii de detenţie, administraţia închisorii şi cunoscând când relaxarea, când înăsprirea regimului concentraţionar survenită după înfrângerea revoluţiei maghiare din 1956, i-a întâlnit pe membrii lotului Pătrăşcanu. Prilej de a salva de la pericolul de a nu fi spuse niciodată sute şi sute de poveşti despre barbarie, arbitrar, supravieţuire şi demnitate. Astfel, Ion Ioanid a reţinut de la fiecare deţinut pe care l-a întâlnit prin celule câte ceva care astăzi ar trebui să ne ajute să învăţăm că privilegiul suferinţei extreme îl au doar oamenii curaţi, pe când ceilalţi nu se pot „împlini“ decât ca turnători mărunţi, torţionari, gardieni, ofiţeri politici şi directori de penitenciare.