Primesc, deci, titlul de Rege, nu pentru mine ca persoană, ci pentru mărirea ţării mele, pentru a se putea îndeplini astfel dorinţa ce ardea de multă vreme în pieptul fiecărui român. Titlul acesta nu schimbă, însă, întru nimic legăturile ce s-au statornicit între mine şi poporul meu prin toate întâmplările prin care am trecut împreună şi prin toate acele lucruri pe care le-am săvârşit împreună.
Să dea Dumnezeu ca întâiul Rege al României să aibă parte de tot atâta iubire ca şi cel ce până astăzi a fost Prinţul României.
În ceea ce mă priveşte, dragostea acestui viteaz şi nobil popor, căruia i-am închinat întreg sufletul meu, îmi este mai de preţ decât toată mărirea unei coroane!
“Ceea ce rezultă cu claritate din lucrarea biografică a lui Mite Kremnitz, care se citeşte cu plăcere, este faptul că Regele Carol I, deşi de neam german şi descendent din marea familie a Hohenzollernilor, poate fi socotit nu numai un adevărat bărbat de stat, ci şi un adevărat român în cuget şi simţiri, care şi-a consacrat întreaga viaţă binelui naţiunii care l-a ales în fruntea sa.” PROF. DR. SORIN LIVIU DAMEAN
