Nu se poate minţi la nesfârşit pe seama trecutului. Oricât de concertată şi de insidioasă ar fi propaganda celor interesaţi să măsluiască istoria, să ascundă calvarul miilor şi miilor de români persecutaţi, deportaţi, închişi sau ucişi în timpul regimului comunist, adevărul iese la iveală, chiar şi întârziat, chiar şi în fărâme. Într-o perioadă în care nimeni nu găsise puterea şi mijloacele de a asculta durerea şi indignarea victimelor, şi nici curajul de a înfrunta cinismul călăilor, Lucia Hossu Longin a rupt mizerabila lege a tăcerii şi a adunat în Memorialul durerii probele obligatorii ale unui proces moral, politic şi istoric al represiunii.
Prezentul volum – Întuneric şi lumină – reuneşte, în cele treizeci şi opt de capitole ale sale, mărturii autentice şi răvăşitoare ale celor care, împotrivindu-se comunismului, au pierdut poate lupta cu regimul, dar cu siguranţă au câştigat lupta cu istoria.
