Apărute sub acest generic, mai întâi în revistele sale “Claponul”, “Moftul român”, apoi în volumul “Momente, schițe, amintiri” apărut în 1908, creațiile lui Caragiale sunt “nu momente, ci monumente”, cum s-a observat prin talentul inimitabil al autorului de-a condensa realitatea, de-a renunta la detaliul inutil și obositor prin economia de limbaj și de mijloace artistice.
Că și în teatru, autorul impresionează în schițele sale prin marele talent portretistic, dând la iveală zeci de personaje din cele mai diverse medii sociale. de la politicieni și ziariști cu pretenții, până la copii naivi și răsfățați. EI a reușit să creeze adevărate tipologii prin capacitatea de a sintetiza din mai mulți indivizi trăsăturile tipice ale genului: parveniți, ridicoli, tipul flecarului, al funcționarului prăfuit și anonim, ziariștii inventatori de știri false și de senzație etc.
