Dacă nu citești la timp, înțelegi prea târziu.
Giorgio Agamben

Giorgio Agamben

Giorgio Agamben (n. 1942) este unul dintre cei mai importanţi filosofi italieni din ultimele decenii. A urmat studii de drept şi de filosofie la Roma, oraşul său natal, încheiate cu o teză despre gândirea politică a lui Simone Weil (1965). În aceeaşi perioadă frecventează mediile artistice şi literare italiene, jucând rolul apostolului Filip în filmul lui Pier Paolo Pasolini, Evanghelia după Matei (1964). La sfârşitul anilor ’60 îl regăsim printre participanţii la miticele seminarii de la Thor (Franţa), susţinute de Martin Heidegger şi dedicate filosofiei greceşti. A predat în numeroase universităţi europene şi americane. Este editorul şi comentatorul atent al

operelor lui Walter Benjamin şi Jacob Taubes.

Filosofia sa se preocupă şi influenţează domenii din cele mai diverse, cum sunt estetica, teologia, imunologia, dreptul sau teoria politică. Din bogata

sa operă amintim, Timpul care rămâne: un comentariu al Epistolei către Romani (2000), Deschisul: omul şi animalul ( 2002), Profanări (2005), Împărăţia şi gloria (2007). Lucrarea sa cea mai celebră şi mai controversată este Homo sacer, un imens proiect politic şi metafizic început în 1995. În 2001 filosoful ajunge în atenţia publică refuzând filajul şi amprentarea practicate de autorităţile SUA, ca urmare a atacurilor din 11 septembrie.

În acelaşi spirit al apărării libertăţilor civile, Giorgio Agamben ne îndeamnă în paginile de faţă să înţelegem şi să ne revoltăm împ


Epidemia ca politică

Epidemia ca politică

Am adunat aici texte scrise în timpul lunilor de stare de excepție ca urmare a crizei sanitare. Sunt intervenții punctuale, adesea foarte scurte, care încearcă să reflecteze asupra consecințelor etice și politice ala așa-zisei pandemii și, totodată, să definească transformarea paradigmelor politice pe care măsurile de excepție au trasat-o treptat.Acum că au trecut mai bine de patru luni de la începutul crizei, a sosit momentul să ne raportăm dintr-o perspectivă istorică, mai amplă, la evenimentele cărora le-am fost martori.Dacă puterile care guvernează lumea au hotărât să nu rateze pretextul unei pandemii – nu contează încă: dacă adevărată sau simulată – pentru a transforma din temelii paradigmele guvernării oamenilor și a lucrurilor, asta înseamnă că acele modele se aflau, potrivit acestora, într-un declin gradual, inexorabil, nemaifiind adecvate noilor exigențe. Cum de altfel, confruntați cu criza care a zguduit Imperiul Roman în secolul al III-lea, Dioclețian și,  mai apoi, Constantin au întreprins acele reforme radicale ale structurilor administrative, militare și economice care aveau să culmineze în autocrația bizantină, la fel și puterile dominante au hotărât astăzi să abandoneze fără regrete paradigmele democrațiilor burgheze, cu drepturile, parlamentele și constituțiile lor, pentru a le înlocui cu dispozitive noi, al căror scop abia dacă putem să-l întrezărim, și care probabil că nu e cu totul clar nici pentru cei care îi trasează liniile...


29,00 lei

? Cauți o carte și nu o găsești pe site?

Alexandria îți recomandă


Cookie-urile ne ajută la îmbunătățirea serviciilor furnizate. Folosind serviciile noastre, sunteți de acord cu folosirea cookie-urilor.