O operă fundamentală și revoluționară, o piatră de temelie a postcolonialismului, probabil una dintre cele mai influente lucrări teoretice ale secolului XX.
Puternic aclamată în momentul apariței și furibund dezbătută în deceniile care au urmat, cartea lui Edward Said supune analizei istoria și natura atitudinii Occidentului față de Est, considerând orientalismul ca o puternică creație ideologică europeană – un instrument prin care scriitorii, filozofii și administratorii coloniali s-au raportat la cultura, obiceiurile și credințele estice. Urmărind această idee în operele mai multor autori, printre care Homer, Eschil, Nerval sau Flaubert, Said argumentează felul în care reprezentările din scrierile lor au contribuit semnificativ la imagina romantică și exotică, dar deformată, pe care Vestul și-a făcut-o despre Orient. Autorul face o disecție a mecanismului prin care orientaliștii își creează propriul Orient (înfățișat ca lipsit de viaţă, atemporal, fără forţă, incapabil să se reprezinte pe sine), fapt ce constituie o sfidare a Orientului real, un obstacol în calea înțelegerii lui și o expresie a imperialismului și rasismului european.
În cele patru decenii de la apariție, Orientalism-ul lui Edward S. Said și-a câștigat statutul de operă clasică modernă.
„Sunt unele cărți clasice care surprind esența timpului lor; sunt altele care rămân relevante pentru totdeauna. Orientalism face parte din a doua categorie – ba, mai mult, a devenit cu trecerea timpului și mai relevantă.” (The Guardian)
