Proverbele reprezintă sinteze de experiență și înțelepciune, exprimate fermecător, fie direct, fie prin analogie cu lumea animalelor sau plantelor, fie prin metafore inedite. Astfel, proverbele sunt de multe ori misterioase și enigmatice, cerând, ca și cutiile de comori, coduri pentru a le deschide. Nu foarte ușor și repede se poate înțelege complexitatea ascunsă în spatele acestor sinteze, dar este bine să ne facem încercarea fiecare dintre noi, pentru că paronimele vin din trecutul nostru comun, din experiențele de viață ale înaintașilor, din matca noastră națională, și au fost transmise prin multe generații ca să ne fie de folos.
Așadar, multe dintre proverbe au cheie, au cifruri și au nevoie de interpretări. Cartea aceasta este una de interpretare personală a proverbelor, în care am investit studiile mele filozofice ca într-o joacă, dar am observat că, de multe ori, câte o vorbă a țăranului român ne duce la Kant, altă vorbă la Pitagora, și putem face trimitere chiar la Hegel, la Fenomenologia spiritului, sau la mulți alți filozofi contemporani ca Noica, Blaga, Cioran, care se întâlnesc, în gândurile lor savant construite, cu rădăcinile înțelepciunii românești care stau în proverbe. O carte cu mult folos generațiilor tinere care pot reintegra proverbele în viața cotidiană pentru a avea reușite însoțite de înțelepciune.
