Craii de Curtea-Veche, de Mateiu I. Caragiale (1885-1936), este un roman-bijuterie al literaturii române, o incursiune hipnotică în Bucureștiul de altădată, unde eleganța obosită a saloanelor se amestecă cu umbrele hanurilor și cu farmecul periculos al nopții. Într-o atmosferă decadentă, rafinată și tulbure, trei personaje memorabile - Pașadia, Pantazi și Pirgu - își trăiesc rătăcirile printre măști sociale, excese și iluzii, în timp ce un narator lucid le urmărește căderea cu fascinație și ironie fină.
Cu o frază somptuoasă și o artă rară a portretului, Mateiu Caragiale compune o poveste despre sfârșitul unei lumi, despre aristocratism și impostură, despre seducția viciului și nostalgia unei nobleți pierdute. Craii de Curtea-Veche nu este doar un roman: este o experiență de lectură intensă, un tablou nocturn în care splendoarea și degradarea merg mână în mână, lăsând în urmă gustul inconfundabil al unei epoci apuse.
