Mateiu Caragiale s-a nascut la Bucuresti, fiul lui Ion Luca Caragiale si al Mariei Constantinescu. In anul 1889 tatal sau se casatoreste cu Alexandrina Burelly si isi aduce fiul in noua familie. In adolescenta, Mateiu isi descopera pasiunea pentru heraldica si pentru genealogie. Isi cauta stramosii pe care ii credea aristocrati.Fara a avea complexitatea inextricabila a operei Craii de Curtea-Veche, povestirea Remember, adevarata arta poetica, reprezinta punctul cel mai de sus al esteticii mateine. Plasata intr-un cadru cosmopolit (Berlinul de la inceputul secolului trecut), actiunea este invaluita intr-o atmosfera occidentala, cu aluzii livresti si mondene, legate de cele mai subtile aspecte ale decadentismului european. Daca pentru omul normal masca este un mijloc de adaptare, pentru decadent - inadaptabil prin definitie - masca reprezinta un semn al exceptiei, o marturisire plastica a fiintei posedate de frumos...

În 1897, după o perioadă de zbucium şi amărăciuni cauzate de ostilitatea manifestată faţă de producţiile sale dramatice, solicitat să colaboreze la Gazeta săteanului, I. L. Caragiale trimite schiţa Cănuţă, om sucit, însoţită de o amplă scrisoare în care îşi destăinuia starea sufletească din acele momente, spunând, printre altele: „Un tată ar trebui să fie din cale-afară denaturat ca să ureze vreunuia, celui mai nemernic dintre copiii săi, cariera de publicist onest. Douăzeci şi patru de copii să am – să mă ferească Dumnezeu! – pe toţi i-aş face oameni politici, adică avocaţi, şi dacă unul n-ar fi în stare să înveţe măcar atâta, l-aş învăţa să prinză câini cu laţul. Hengher, da! dar literat, nu!”Parcă în ciuda acestei hotărâri atât de dur exprimată, cei doi fii ai marelui dramaturg, Mateiu şi Luca, s-au orientat amândoi spre aceeaşi carieră literară, pe drumul căreia tatăl lor întâlnise mai mult spini decât trandafiri. Luca şi-a frânt existenţa de timpuriu, nedepăşind prea mult faza încercărilor şi proiectelor. În schimb, Mateiu a izbutit să cristalizeze o operă învestită cu remarcabile virtuţi artistice, care i-a asigurat un loc de seamă în evoluţia literaturii române din prima jumătate a veacului trecut.La apariţia în volum, în 1929, romanul Craii de Curtea-Veche s-a bucurat, îndată, de un răsunător succes, impunându-se atenţiei tuturor prin farmecul cu totul aparte al paginilor de incantaţie evocatoare, prin pasta densă a imaginilor caracteristice atmosferei balcanice şi levantine, prin ineditul straniu al stilului...

„Scrisul intreg din Craii de Curtea-Veche e un scris de ritmuri cumpanite, de patimasa selectie de raritati lexicale, dintr-un argot plastic si de cruditati pitoresti, un stil discursiv de cronica si de memorii, pregatit in laboratoarele memorialistilor cu Saint-Simon in frunte. Un scris care, pornind de la prospetimea de expresie a cronicarilor nostri din trecut prin Dinicu Golescu si Ion Ghica, a ras in treacat oglinzile de apa tare ale scrisului lui Odobescu. Un stil arhaizant si agonizant, cum nu se poate mai adevarat unei materii oarecum prafuite, oarecum de penumbre aromate, oarecum defuncte.“ - Perpessicius..

Cărţile de neuitat ale copilăriei, capodoperele literaturii din toate timpurile reprezintă repere obligatorii în formarea gustului pentru lectură și în educația cititorilor mai mici și mai mari.Cu ajutorul colecției Lecturi școlare, elevii vor avea la îndemână creațiile cele mai cunoscute și mai îndrăgite ale scriitorilor clasici și moderni din literatura română și universală, reprezentând bibliografia obligatorie pentru pregătirea de nota 10 la limba și literatura română...

E în Craii de Curtea-Veche o mişcare moale, voluptuoasă, un farmec indefinit care trăieşte pe deasupra paginilor.„Mateiu Caragiale este un poet şi scrierea lui valorează nu prin ceea ce este, ci prin ceea ce sugeră. Realitatea se transfigurează, devine fantastică şi un fel de nelinişte de Edgar Poe agită pe aceste secături ale vechii capitale române. E în Craii de Curtea-Veche o mişcare moale, voluptuoasă, un farmec indefinit care trăieşte pe deasupra paginilor." (G. Călinescu)..