Cine este familiarizat cu poezia Alinei Caraghin face experiența metamorfozei feminine în toate stările ei. „Efectul optic” pe care îl produce noul ei volum ne luminează prin „contururile” de viață pe care ni le propune, căci „poemul vorbește în inima poetului”. „Marea inimă” care traversează întregul volum, „locul în care viețuiește orice dragoste”, descoperă femeia care se prelungește în lume prin dăruirea de sine, în universul pe care îl trăiește diurn, rod al posibilelor amintiri. Este felul Alinei de a vorbi despre viață. - Cristian Muntean
„Degetele tale îmi citesc carnea/ o carte în Braille/ desfaci filă cu filă/ deznozi/ povestea încâlcită ce sunt”, ne previne Alina Caraghin în acest cel mai recent volum al său. Contre-jour confirmă vocația poetică a celei care spunea: „Am un organ unic, o inimă-creier”. Inepuizabila și transistorica temă a iubirii, care „mișcă sori și stele”, este tratată cu dezinhibare, într-o abordare originală, (auto)ironică pe alocuri. Este mai mult decât un sentiment sau o dezlănțuire a pasiunii erotice; este, în fond, urma textuală pe care o lasă pe pagina albă trăirea - zbuciumată adeseori, precum un montagne russe - autoarei, care ar putea foarte bine să spună, cu Montaigne: „Sunt eu însămi materia cărții mele”.
Deși a asimilat tradiția poetică subsecventă (sau poate tocmai de aceea), Alina Caraghin este liberă de orice convenții ori constrângeri: „Poezia rock își strigă adevărul / nu cunoaște limite sau teamă, / mătură convențiile / cu suflul liber, nebun, / rebel și încă / îndrăgostit”. O bornă, așadar, în evoluția poetică a unei autoare cu timbru distinct. Excelsior!
