Fiecare boala vine ca o trezire. Vine sa ne scuture din starea de amorteala in care suntem si sa ne sileasca sa facem o alta asezare a lucrurilor importante, sa punem in ordine ceea ce este cu adevarat valoros pentru noi. De multe ori, sa vedem pentru prima data ceva ce a fost tot timpul langa noi, sa constientizam ceea ce este esential pentru noi. - Loredana Caia
Pe deplin constienta, fara ura sau revolta, Loredana Caia ne impartaseste povestea dramatica a vietii sale intr-o carte conceputa ca o scrisoare deschisa, adresata tuturor celor fara speranta, celor care au nevoie sa-si invinga, aidoma ei, un destin crud, cazut ca un trasnet asupra vietii lor. Acestora le spune repetat ca toti avem in noi forta de invingatori pe care trebuie doar s-o constientizam.
Oamenilor coplesiti de frica mortii premature si inexorabile, Loredana Caia le spune textual: „Nu dispera! Doar crede…” - Dumitru Constantin-Dulcan
Daca ati parcurs cartea de fata, inseamna ca ati ascultat vocea extrem de sincera a unei persoane care s-a luptat cu cancerul si care nu a lasat sa treaca aceasta experienta fara a fi destainuita - o carte scrisa cu „sufletul la vedere… In agonie, dar la vedere!", cum spune insasi autoarea.
O recomand cu incredere celor rezilienti din punct de vedere emotional, pacientilor si oricarui om care face cunostinta sub o forma sau alta cu aceasta boala. Regasim in ea o abordare rationala a acestei experiente din viata autoarei pentru care „scrisul a fost si inca mai este terapie". Cu adevarat scrisul este un act terapeutic, iar a alege sa transmiti celor din jur tot ce iti doresti sa le spui nu este doar emotionant, ci si sanatos din punct de vedere psihologic. - Florina Pop
