Volum ingrijit de Arnold Goldberg cu colaborarea lui Paul E. Stepanski
Aceasta este ultima carte scrisa de Heinz Kohut, cartea sa testament, in care reia, sintetizeaza si nuanteaza cele mai importante concepte cu care a construit psihologia Sinelui. Kohut reexamineaza procesul analitic si se opreste la cateva aspecte fundamentale: analizabilitatea, complexul Oedip, abordarea apararilor si a rezistentelor, interpretarea transferurilor de obiect al Sinelui, rolul empatiei. In acelasi timp, intrebarile pe care si le pune Kohut il directioneaza catre noi ipoteze despre natura vindecarii psihanalitice. Capacitatea crescuta de verbalizare, insight-ul, autonomia sporita a functiilor Eului si controlul crescut asupra impulsivitatii raman in continuare importante, dar nu constituie esenta vindecarii. Conform psihologiei Sinelui, esenta vindecarii psihanalitice rezida in capacitatea nou descoperita a pacientului de a identifica in mediul sau real obiecte adecvate ale Sinelui ‒ atat oglinditoare, cat si idealizabile ‒ si de a se simti sustinut de acestea.
Pentru Kohut, un tratament este de succes atunci cand analizandul, lasandu-se in voia energiei procesului analitic, devine capabil sa reactiveze in transferul de obiect al Sinelui acele nevoi care au fost obstructionate in copilarie. Doar aceasta achizitionare graduala a contactului empatic cu obiectele mature ale Sinelui reprezinta esenta vindecarii psihanalitice. Iar demersul, de proportii monografice, prin care Kohut demonstreaza aceasta teza pe tot parcursul cartii, va fascina cu siguranta cititorul pasionat de psihanaliza.
