Mărgăritare... mărgăritare. Volumul II

„Dupa ceva vreme, cand se trezira, afara era intuneric si totusi din cort se mai auzeau cateva voci cam obosite. Nicolae se imbraca in graba si, dupa ce-si saruta nevasta, care, fiind somnoroasa, voi sa mai ramana in pat, iesi si el in ograda. Afara, socrul Arcadi si cu nasii Vasile, Alexandru si chiar nasul Anei, seful de post, incercau sa injghebeze acolo un fel de batuta ametita, ce numai a ce se dorea nu arata. La o masa, colonelul Urdeanu impreuna cu colonelul Ioan R., inginerul-sef din centrala Nicolae Burac, maistrul Morar si Nea Ticu, alaturi de doi vecini, rude cu Arcadi, duceau o discutie nu prea convingatoare, caci toti, unii mai mult, altii mai putin, erau cam sub imperiul bauturii.”