Pachet 2 volume: Am fost cândva procuror

Pipai ultima fila din manuscrisul cartii Am fost candva procuror. O corectez cu grija, dar si cu un soi de tristete. Imi este tare greu sa ma despart de ea, dupa un an si jumatate in care, zi de zi, ne-am insotit ca doi indragostiti inseparabili unul de altul. Fara sa ma gandesc prea mult, mi s-a nazarit sa-mi asez pe hartie amintirile dintr-o alta viata, cum mi se pare astazi. Simteam nevoia, inainte de orice, sa ma eliberez de intamplarile acelea terifiante, naclaite de sange si imbibate cu miros de cadavre. Prea le caram cu mine oriunde de trei decenii si nu-mi dadeau neam pace! Erau aidoma duhurilor rele care ma luasera in stapanire si imi cariau memoria afectiva. Am ales sa ma exorcizez prin descantecul confesiunii in cerneala si acum sunt, in sfarsit, liber!

Intorc pagina de final. E goala! Gata, maldarul acesta de celuloza, purtandu-mi trairile de anchetator, va poposi la Editura RAO si de acolo in librarii. Urmeaza asteptarea, lunga si chinuitoare, a ecourilor dinspre cititori... Am omis oare ceva, constient ca, vorba lui Ismail Kadare, "uitarea este un fenomen mai complicat decat aducerea aminte"? Am mers prea departe cu dezvaluirile din si de pe langa dosare? Sunt atatea intrebari ce ma incoltesc... La naiba, le gonesc si imi arunc ochii pe cerul aprins de lasarea serii! Nu ma satur privindu-l, un miracol mereu si mereu altcumva. De-ar fi si apusul omului la fel... Tocmai de aceea, zorit de asfintitul iminent si inevitabil, m-am intors inapoi si am scris pe nerasuflate povestea unui procuror de demult... Nicidecum a unuia care acuza, ci a unuia care se marturiseste fara fatarnicie si fara resentimente!