In Irak, Iran, Siria sau Libia, santierele deschise de intreprinderile Romaniei socialiste aduceau sute de milioane de dolari la bugetul de stat. Era valuta cu care se platea datoria externa contractata de Ceausescu pentru a construi in tara o industrie grea falimentara.
In pofida conditiilor de munca si de trai dificile, in pofida supravegherii stricte a ,,organelor", al caror brat lung ajungea la mii de kilometri, in pofida riscurilor dintr-o regiune zguduita de conflicte armate, era o sansa de mai bine pentru zeci de mii de muncitori si de specialisti romani: pe langa lipsurile de acasa, viata in tarile Lumii a Treia parea de-a dreptul prospera.
Este unul dintre aspectele Epocii de Aur prea putin cunoscute si atunci, si astazi. Dincolo de fascinatia culturala a Orientului antic sau contemporan, relatarea profesorului Emil Sirbulescu surprinde cu finete si mentalitatile romanilor sau ale arabilor, si jocurile de putere dintr-o mare intreprindere socialista, si relatiile dintre autoritatile romane si cele ale unui Irak aflat in plin razboi. Unica in peisajul memorialisticii de la noi, este o marturie cu atat mai pretioasa.
