Repetițiile: teatrul reînnoit în secolul regiei

Toti marii reformatori din acest „secol al regiei“ care a fost secolul XX o confirma: reinnoirea teatrului depinde de transformarea si regandirea repetitiilor. Nu se impune un unic mod de a repeta si fiecare figura emblematica a scenei isi inventeaza modul sau propriu de a repeta. De aceea noi propunem aici o succesiune de practici care confirma convingerea ca a pune in scena inseamna a te confrunta cu experienta deloc imuabila si stereotipata a repetitiilor. Ele sunt continuu reinventate in functie de o epoca, o estetica si o personalitate. Aici le putem urmari metamorfozele de la Stanislavski si Meyerhold la Kantor si Strehler, la Mnouchkine si Brook, de la Robert Wilson si Andrei Șerban la Grüber, Zholdak, Purcarete, Maniutiu, Tompa… O constanta se impune, si ea vine din Visul… lui Shakespeare: „Repeta azi ca sa joci maine“! N-a existat niciodata teatru fara repetitii! Ele sunt exercitiul ireductibil al scenei si in secolul regiei ele stau la originea „teatrului reinnoit“.