Pentru Sigmund Freud, analiza, cu aparat psihanalitic, a viselor facilitează, în primul rând, descifrarea misterului afecțiunilor nevrotice și, în al doilea rând, deschide drumul spre inconștient, visul fiind „den königlichen Weg (calea regală) spre inconștient”. Freud distinge trei tipuri de vise diferențiate în funcție de gradul de raționalitate și de veridicitate a conținutului. În prima categorie se situează visele simple sau visele clare, care sunt specifice copiilor și care sunt inspirate de nevoi fiziologice.
În cea de-a doua categorie sunt situate visele rezonabile, care au o anumită coerență logică, iar în cea de-a treia categorie sunt visele obscure, incoerente și absurde, care trezesc interesul psihanalistilor. Visele reprezintă „imaginarul conștient”, deoarece producerea și dezvoltarea lor excedează controlul voluntar, iar apartenența acestora la imaginație se susține prin două argumente: prin conținutul lor, care vizează fenomene și evenimente ireale, și prin faptul că, deși au origine în experiența anterioară, modul de combinare a secvențelor e inedit, acestea nefiind simple reproduceri a ceea ce s-a întâmplat.
Freud demonstrează că visul nu este un fenomen aleatoriu, ci un proces psihic cu structură și sens, în care conținutul manifest maschează dorințe inconștiente. Mecanisme precum condensarea, deplasarea și elaborarea secundară sunt analizate pentru a evidenția modul în care materialul latent se transformă în scenariul oniric. De aceea Despre vis este o lectură esențială pentru înțelegerea psihanalizei și a concepției lui Freud asupra inconștientului, oferind o introducere riguroasă în ceea ce el numea „calea regală către cunoașterea vieții psihice ascunse“.
