Nathalie e tânăra, are o slujbă bună într-o firma și este căsătorită cu bărbatul vieți sale. Numai că, într-o bună zi, el își pierde viață într-un accident, și totul se schimbă. Femeia se refugiază în muncă extenuantă. Până când destinul îi pregătește ceva. Omul care ii poate redă poftă de viață se află chiar lângă ea. Nu trebuie decât să-l vadă și să-și deschidă inima.
„Dacă va comanda o ceașcă de cafea decofeinizata, mă ridic de la masă și plec. Nu ai dreptul să bei o ceașcă de cafea decofeinizată la genul acesta de întâlniri. Este cea mai puțin convivială băutură din câte există. Nici ceaiul nu este mai bun. Abia ne-am întâlnit și ne instalăm deja într-un cocon moale. Simți că ne vom petrece după-amiezile de duminică uitându-ne la televizor. Sau, mai rău, la socri. […] în cele din urmă și-a spus că un suc ar fi în regulă. Da, un suc e simpatic. Convivial și deloc agresiv. Ar arată că față este blândă și echilibrată. Dar ce fel de suc? Mai bine te ferești de cele clasice: de evitat sucul de mere sau de portocale. Trebuie să fii puțintel original fără să fii excentric. Sucul de papaya sau de guava, te ia cu fiori. Nu, cel mai bine ar fi să aleagă ceva între ele, bunăoară sucul de caise. Asta e. Sucul de caise este perfect. Dacă alege sucul de caise, o iau de nevasta, a gândit François. […]
– Am să iau… Un suc de caise, a răspuns Nathalie.
A privit-o că pe o efracție a realității.”
