Mânată de curiozitatea de jurnalist și după îndelungate discuții cu alte mămici, Mei-Ling Hopgood face turul lumii studiind metodele de educație din cele mai ȋndepartate colțuri ale globului. Datorită interviurilor realizate cu părinți, profesori, experți ȋn puericultură și antropologi aparțînȃnd celor mai variate culturi, aflăm despre diverse abordări ale unor practici universale precum mersul la culcare, deprinderea de a face la oliță, momentele de repaus sau joacă.
Când vine vorba de făcutul la oliță, chinezii, se pare, sunt ași. La ei, antrenamentul începe la șase luni. La rândul lor, kenyenii își poartă bebelușii în spinare, înfășurați în eșarfe multicolore, ceea ce nu ține neapărat de tradiție – căci nu prea poți să te încumeți să împingi un cărucior pe trotuarele pline de gropi din Nairobi! Francezii, pe de altă parte, reușesc să facă din prichindeii lor niște adevărați gastronomi în miniatură. Iar ȋn Tibet, femeile ȋnsarcinate sunt ȋnconjurate cu mii de atenții și li se recomandă să mediteze cȃt se poate de mult.
Hopgood a testat toate aceste descoperiri – și multe altele – ȋn educația propriei fiice, încă de la naștere. Iar rezultatele vorbesc de la sine! Ni se oferă astfel o imagine panoramică asupra educației practicate în culturi foarte variate și posibilitatea de a învață din multiple tradiții, ceea ce ne confirmă faptul că nu există doar una, ci mii de practici pe care le poți adopta pentru a fi un bun părinte.
