„De la începutul timpurilor, orice femeie care a rãmas însãrcinatã cu un bãrbat având o slujbã şi neînsurat cu o altã femeie e felicitatã şi rãsfelicitatã. (Sã sperãm cã mai primeşte şi altele în afara felicitãrilor - şi mã voi referi ceva mai încolo la responsabilitãţile unui soţ bun.) Vestea cã eşti gravidã e de fiecare datã o chestie grandioasã. Ştii deja asta dupã felul în care te simţi când asistenta iese din laborator cu un zâmbet larg pe chip.
Regula generalã este urmãtoarea: dacã eşti la prima sarcinã, îi vei spune soţului vestea cea bunã înainte de a o spune oricui altcuiva (cu excepţia doctorului, desigur). Dacã este al doilea sau al treilea copil, vei anunţa orice prietenã de care poţi da prin intermediul telefonului, faxului sau e-mailului, apoi pe mama ta, pe tatãl tãu, pe orice strãin care se întâmplã sã te întrebe ce mai faci - şi abia apoi îi vei spune soţului. Iar dacã e vorba de a patra, ei bine, ar fi nevoie de o altã carte pentru a discuta cum se cuvine acest subiect.
Dacã femeile şi bãrbaţii ar fi cu adevãrat egali în plan emoţional, atunci toţi potenţialii taţi ar fi alãturi de soţiile lor, aşteptând cu nerãbdare, în cabinetul doctorului, vestea cea mare. Ar sta alãturi de tine, rãsfoind numere vechi ale revistei Mama cu responsabilitãţi sau citind ghiduri despre palparea sânilor. Dacã e prima ta sarcinã, existã şansa ca soţul tãu sã se afle acolo cu tine, pentru a da ochii cu asistenta şi a-i vedea zâmbetul larg. Dacã însã el nu e acolo, ţine minte cã soţi minunaţi, inclusiv al meu, nu sunt întotdeauna alãturi de soţiile lor atunci când ele aflã cã sunt însãrcinate. Şi totuşi pot deveni taţi atenţi şi iubitori. Nu uita acest sfat: un soţ bun este un soţ care are o slujbã, şi un soţ care are o slujbã probabil nu-şi poate petrece o întreagã dupã-masã în cabinetul ginecologului. Fii pragmaticã: un bãrbat ocupat nu e întotdeauna un tatã rãu." (VICKI IOVINE)
