Aparut la Editura Feltrinelli din Milano in 1958, Ghepardul, unul dintre cele mai importante romane ale secolului XX, a fost ecranizat in 1963 in filmul de referinta regizat de Luchino Visconti, cu Burt Lancaster, Alain Delon si Claudia Cardinale in rolurile principale, si adaptat in 2025 intr-o miniserie disponibila pe platforma Netflix, cu actorii Kim Rossi Stuart, Saul Nanni, Deva Cassel si Benedetta Porcaroli. Editia in limba romana, in traducerea semnata de Gabriela Lungu, reda cu mijloace stilistice remarcabile si in cel mai pur spirit lampedusian imaginea unei epoci care se sfarseste. Romanul este insotit de prefata lui Gioacchino Lanza Tomasi, fiul adoptiv al autorului, dedicata metamorfozelor pe care le-a suferit textul, precum si de doua fragmente inedite si cateva poeme cuprinse in asa-numitul "Cantonier al casei Salina".
Draga Enrico, in mapa de piele vei gasi manuscrisul dactilografiat al Ghepardului. [...] Mi se pare ca prezinta un oarecare interes, pentru ca se refera la un nobil sicilian intr-un moment de criza (ceea ce nu inseamna doar cea din 1860), felul in care el reactioneaza la aceasta criza si cum se accentueaza decaderea familiei sale pana la risipirea ei aproape totala; toate astea vazute dinauntru cu o oarecare participare a autorului si fara nici o ranchiuna. [...] Sicilia este aceea care este: cea din 1860, de dinainte si dintotdeauna. Cred ca totul este impregnat de o proprie poezie melancolica. [...] Fii atent: cainele Bendico e un personaj foarte important si aproape ca este cheia romanului. - Giuseppe Tomasi di Lampedusa, scrisoare catre Enrico Merlo di Tagliavia din 30 mai 1957
Fara indoiala, aceasta e o carte pe care autorul a purtat-o si a hranit-o inlauntrul sau toata viata. Cand terminam de citit Ghepardul, ne aducem aminte totul si suntem siguri ca mai devreme sau mai tarziu vom vrea sa-l recitim de la prima la ultima pagina. Ne intrebam despre cate carti din acest deceniu se poate spune acelasi lucru.
