Cartea Dincolo de Cuvinte și Forme, scrisă de artistul și scriitorul Constantin Severin este un volum complex și ambițios care explorează conexiunile dintre artă, filozofie și spiritualitate, prin prisma unor concepte personale precum expresionismul arhetipal și post-literatura. Structurată ca o colecție de eseuri, cronici artistice și manifeste, lucrarea îmbină analiza critică cu reflecția personală, oferind o panoramă asupra artei contemporane și a rolului ei în reconectarea umanității cu arhetipurile universale. Volumul beneficiază de o excelentă prefață semnată de criticul de teatru și de teatru Marina Roman și o postfață aparținând criticului și istoricului de artă britanic, Helen Gorrill.
Severin introduce acest conceptul de expresionism arhetipal ca o a treia paradigmă artistică, distinctă de figurativ și abstract. Arta arhetipală se bazează pe simboluri și forme ancestrale (arhetipuri) care rezonează în memoria colectivă a umanității. Acestea, folosite de-a lungul mileniilor în ritualuri, mituri și arte tradiționale, posedă o putere emoțională și spirituală capabilă să transcende barierele culturale. Severin argumentează că artiștii precum Brâncuși, Ovidiu Maitec, Paul Neagu sau Doru Covrig au operat cu astfel de arhetipuri, transformându-le în opere care dialoghează simultan cu trecutul și prezentul. Definită ca o fuziune între filozofie, artă și tehnologie, post-literatura reflectă schimbările culturale ale erei digitale. Severin o vede ca pe o evoluție naturală a postmodernismului, în care textul literar cedează locul imaginii, hipertextului și experimentului interdisciplinar. Conceptul este ilustrat prin referiri la lucrări hibride (instalații virtuale, proiecte multimedia) și la gânditori precum Gilles Deleuze sau Michael Heim, care au anticipat acest transfer de la discursiv la vizual. Timpul este tratat ca o entitate simultană și atemporală, un fir conductor între creație și divin. Severin explorează ideea că arta autentică actualizează arhetipuri vechi, făcându-le accesibile în prezent. De asemenea, subliniind legătura dintre artă și sacru, el analizează iconografia ortodoxă (Emil Burlacu), simbolismul creștin (Ovidiu Maitec) sau transcendența în arta abstractă (Silviu Oravitzan).
Capitolele dedicate lui Ovidiu Maitec (un „Hamlet al artei românești”), Doru Covrig (un urmaș al lui Brâncuși), Georges Cotos („creator de noi universuri”), Ilie Boca sau Ion Grigore (pictorul meditativ al satului bucovinean) evidențiază modul în care aceștia integrează simboluri ancestrale în opere moderne. Maitec, de exemplu, este descris ca un „sculptor al cenușii”, ale cărui lucrări reflectă melancolia istoriei prin structuri gotice și goluri simbolice. Severin analizează tensiunea dintre tradiție și inovație în operele lui Ernst Barlach (artistul expresionist german), Paul Klee (maestrul abstract al Bauhaus-ului) sau Constantin Brâncuși. Klee este prezentat ca un pionier al artei care „face vizibil invizibilul”, iar Brâncuși ca un model al simplității arhetipale. Eseurile despre timp, formă și sacru îmbină gândirea lui Henri Bergson, Carl Gustav Jung și Ilya Prigogine. Severin propune o „ierarhie a luminii” care conectează universurile sensibil, arhetipal și divin, sugerând că arta este un mediator între acestea.
Cartea se încheie într-un ton liric și confesiv, cu un jurnal de călătorie în regiunea Isère din Franța, având capitala la Grenoble. Aici, în anul 2003, Constantin Severin a organizat un workshop de artă interdisciplinară în localitatea Saint-Laurent-du-Pont, reunind artiști români și francezi într-un spațiu de dialog și creație. Această secvență adaugă dimensiunii teoretice a volumului o componentă vie, personală, în care experiența artistică este trăită în comunitate și în peisajul cultural european. Cartea include, de asemenea, o incitantă addenda: manuscrisul poemului „Zid și Neutrino”, redactat în limba franceză, însoțit de o superbă grafică originală realizată de Islam Zian Alabdeen – unul dintre cei mai importanți pictori contemporani din Grenoble, artist cu origini sudaneze. Această colaborare aduce un plus de expresivitate vizuală și poetică volumului, integrând cu finețe viziunea autorului asupra unei arte totale, aflate „dincolo de cuvinte și forme”.
Dincolo de Cuvinte și Forme nu este doar o carte despre artă, ci o invitație la o reconceptualizare a rolului creatorului în societatea contemporană. Severin pledează pentru o artă care să depășească granițele genurilor, să redea sensul sacru al existenței și să revitalizeze legătura cu memoria colectivă. Prin interconectarea teoriei cu practica, volumul devine un manifest pentru cei care cred în puterea transformatoare a artei de a „vibra” și a conecta.
