„Bibliotecarul Infernului” este confesiunea personajului principal, Giovanni Esposito (născut la Napoli, în anul 1685), făcută prietenului său din România, Constantin Ionescu, scriitor și pictor. Pe ambii îi leagă o atracție neobișnuită și iubirea pentru insula Ada Kaleh,  micul Levant al României, care a avut un sfârșit tragic în anii ’70 ai secolului trecut, fiind scufundată în urma construirii hidrocentralei Porțile de Fier.Giovanni Esposito, ajuns bibliotecar în Napoli, vecin și prieten din copilărie cu compozitorul Domenico Scarlatti, este fascinat din adolescență de micuța insulă de pe Dunăre. În urma unui dialog cu Prințul Eugen de Savoia despre pictorul Caravaggio, acesta este impresionat de erudiția sa și îl invită să lucreze la Biblioteca Imperială din Viena. După numai un an petrecut în capitala imperiului austro-ungar, Împăratul Carol al VI-lea și Prințul Eugen de Savoia îi încredințează lui Giovanni misiunea secretă de a avea grijă de o bibliotecă subterană construită sub insula Ada Kaleh, în care au fost expediate cărți blestemate, incunabule și manuscrise medievale interzise de Inchiziție, dar și unele având paginile otrăvite, o adevărată Bibliotecă a Diavolului. În tezaurul subteran de scrieri medievale, bibliotecarul Giovanni Esposito descoperă și studiază, la vârsta de 45 de ani, tăblițele de smarald ale atlantului Thoth, pe care reușește să le traducă și să se impregneze de învățăturile sacre, care-l fac nemuritor.În roman sunt descrise numeroase personaje istorice pe care Giovanni Esposito le-a cunoscut în cei 250 de ani în care a trăit în Biblioteca Infernului până la scufundarea insulei, o inflorescență de întâmplări, dialoguri, lecturi, trăiri spirituale și povești de dragoste petrecute în special în locurile peregrinărilor sale, Napoli, Viena, Ada Kaleh, Belgrad, Orșova și Tekija...

Cartea Dincolo de Cuvinte și Forme, scrisă de artistul și scriitorul Constantin Severin este un volum complex și ambițios care explorează conexiunile dintre artă, filozofie și spiritualitate, prin prisma unor concepte personale precum expresionismul arhetipal și post-literatura. Structurată ca o colecție de eseuri, cronici artistice și manifeste, lucrarea îmbină analiza critică cu reflecția personală, oferind o panoramă asupra artei contemporane și a rolului ei în reconectarea umanității cu arhetipurile universale. Volumul beneficiază de o excelentă prefață semnată de criticul de teatru și de teatru Marina Roman și o postfață aparținând criticului și istoricului de artă britanic, Helen Gorrill.Severin introduce acest conceptul  de expresionism arhetipal ca o a treia paradigmă artistică, distinctă de figurativ și abstract. Arta arhetipală se bazează pe simboluri și forme ancestrale (arhetipuri) care rezonează în memoria colectivă a umanității. Acestea, folosite de-a lungul mileniilor în ritualuri, mituri și arte tradiționale, posedă o putere emoțională și spirituală capabilă să transcende barierele culturale. Severin argumentează că artiștii precum Brâncuși, Ovidiu Maitec, Paul Neagu sau Doru Covrig au operat cu astfel de arhetipuri, transformându-le în opere care dialoghează simultan cu trecutul și prezentul. Definită ca o fuziune între filozofie, artă și tehnologie, post-literatura reflectă schimbările culturale ale erei digitale. Severin o vede ca pe o evoluție naturală a postmodernismului, în care textul literar cedează locul imaginii, hipertextului și experimentului interdisciplinar. Conceptul este ilustrat prin referiri la lucrări hibride (instalații virtuale, proiecte multimedia) și la gânditori precum Gilles Deleuze sau Michael Heim, care au anticipat acest transfer de la discursiv la vizual. Timpul este tratat ca o entitate simultană și atemporală, un fir conductor între creație și divin. Severin explorează ideea că arta autentică actualizează arhetipuri vechi, făcându-le accesibile în prezent. De asemenea, subliniind legătura dintre artă și sacru, el analizează iconografia ortodoxă (Emil Burlacu), simbolismul creștin (Ovidiu Maitec) sau transcendența în arta abstractă (Silviu Oravitzan).Capitolele dedicate lui Ovidiu Maitec (un „Hamlet al artei românești”), Doru Covrig (un urmaș al lui Brâncuși), Georges Cotos („creator de noi universuri”), Ilie Boca  sau Ion Grigore (pictorul meditativ al satului bucovinean) evidențiază modul în care aceștia integrează simboluri ancestrale în opere moderne. Maitec, de exemplu, este descris ca un „sculptor al cenușii”, ale cărui lucrări reflectă melancolia istoriei prin structuri gotice și goluri simbolice. Severin analizează tensiunea dintre tradiție și inovație în operele lui Ernst Barlach (artistul expresionist german), Paul Klee (maestrul abstract al Bauhaus-ului) sau Constantin Brâncuși. Klee este prezentat ca un pionier al artei care „face vizibil invizibilul”, iar Brâncuși ca un model al simplității arhetipale. Eseurile despre timp, formă și sacru îmbină gândirea lui Henri Bergson, Carl Gustav Jung și Ilya Prigogine. Severin propune o „ierarhie a luminii” care conectează universurile sensibil, arhetipal și divin, sugerând că arta este un mediator între acestea.Cartea se încheie într-un ton liric și confesiv, cu un jurnal de călătorie în regiunea Isère din Franța, având capitala la Grenoble. Aici, în anul 2003, Constantin Severin a organizat un workshop de artă interdisciplinară în localitatea Saint-Laurent-du-Pont, reunind artiști români și francezi într-un spațiu de dialog și creație. Această secvență adaugă dimensiunii teoretice a volumului o componentă vie, personală, în care experiența artistică este trăită în comunitate și în peisajul cultural european. Cartea include, de asemenea, o incitantă addenda: manuscrisul poemului „Zid și Neutrino”, redactat în limba franceză, însoțit de o superbă grafică originală realizată de Islam Zian Alabdeen – unul dintre cei mai importanți pictori contemporani din Grenoble, artist cu origini sudaneze. Această colaborare aduce un plus de expresivitate vizuală și poetică volumului, integrând cu finețe viziunea autorului asupra unei arte totale, aflate „dincolo de cuvinte și forme”.Dincolo de Cuvinte și Forme nu este doar o carte despre artă, ci o invitație la o reconceptualizare a rolului creatorului în societatea contemporană. Severin pledează pentru o artă care să depășească granițele genurilor, să redea sensul sacru al existenței și să revitalizeze legătura cu memoria colectivă. Prin interconectarea teoriei cu practica, volumul devine un manifest pentru cei care cred în puterea transformatoare a artei de a „vibra” și a conecta...

Unul dintre marii scriitori ai secolului XX, Ernesto Sabato, îi cere fostei sale iubite, profesoară de fizică la facultatea din Buenos Aires, despre care crede că are talent literar, să imortalizeze povestea lor clandestină. După câteva decenii, femeia, de origine română, este încurajată de către Tin - însuşi autorul cărţii de faţă - să depene pasionanta istorie.Şi îndrăgostita de odinioară scrie. O ego-proză, deci, foarte gustată de cititorul contemporan. Graţioasa convenţie postmodernistă a jurnalului găsit funcţionează aici perfect, fiind elegant împachetată în panglici şi ornamente de ultimă generaţie. Autorul, ingenios, făcându-ne complice cu ochiul din când în când şi folosindu-se de intertextualisme şi de un umor uşor nostalgic, zugrăveşte pagini ce se citesc pe nerăsuflate...

„Autorul, poet optzecist cunoscut mai cu seamă datorită poemului ermetizant și straniu Zid și neutrino, este bibliotecar în Suceava și, cvasi-neverosimil, descălecător în pictură al expresionismului arhetipal. Dar și teoretician în limba engleză al postliteraturii, pe urmele lui Richard Millet, însă cu temei în opera lui Deleuze și Guattari. Recent, el s-a raliat mișcării A Treia Paradigmă. Teoretizările sale vin înaintea celor produse de cutare academician de la noi și oricum sunt mult mai bine fundamentate conceptual. Constantin Severin îmi confirmă o impresie care mă încearcă de ceva vreme: anume că viitorul intelectualului este în provincie. Metropolele, din cauza costurilor vieții, încurajează superficialitatea. Intelectualii de capitală pot obține o formație solidă și enciclopedică numai prin înregimentare politică mai mult sau mai puțin vizibilă. Or, în epoca postistorică, libertatea de a critica sistemul în ansamblu, nepartinic, este definitorie pentru statutul de intelectual. Nu exagerez deloc cu aceste afirmații. Constantin Severin este un pictor prezent în galeriile in străinătate și se află în corespondență cu teoreticieni străini remarcabili.", Felix Nicolau..

Constantin Severin este scriitor si artist vizual, fondator al expresionismului arhetipal. A publicat 15 carti de poezie, eseuri si romane in limbile romana, franceza, engleza, spaniola si macedoneana, fiind distins cu 7 premii nationale si internationale, cel mai important fiind Marele Premiu la Festivalul International de Poezie "Aco Karamanov" din Macedonia (2022).Cel de-al treilea roman al sau, Orasul somnambulilor, rescrie mitul lui Pygmalion in era digitala: personajul principal, tanara nepaleza Alisha Rajvanshi, o specialista de varf in robotica, se indragosteste de propria sa creatie, un robot care il imita perfect pe marele compozitor roman George Enescu.Un roman de docu-fictlune, care te face sa meditezi la provocarile lumii contemporane si la epoca post-umana in care intram...

Viețile pictorilor. Poeme de Constantin Severin..