Carmen Voinea-Răducanu

O prima antologie a dorului romanesc, sincera si deplina, colorata cu toate nuantele acestui sentiment contradictoriu - de la dorul fragil si profund, ravasitor si nostalgic, sublim si etern, si pana la cel tragic si obsesiv. Cele 30 de proze scurte din aceasta carte te vor purta de pe strazile cotite ale Bucurestiului de azi sau de ieri pana pe taramurile idilice ale provinciei de odinioara, in cautarea unui sens pentru care merita sa astepti si sa lupti.Binecuvantate ne fie dorurile este, inainte de toate, o colectie de doruri, traite si suferite, pe care autoarea le asaza sub lentila patrunzatoare si capricioasa a societatii si a cutumelor ei, bune sau rele deopotriva. Este o radiografie pe suflet deschis care ne aminteste ca dorul, in esenta sa, nu este o lipsa, ci o reintregire a sinelui cu reminiscente ale celor indepartati, apropiati, imperfecti, minunati, ridicoli uneori, loviti de soarta sau buni ca painea calda. Binecuvantate ne fie dorurile de oameni, pentru ca ele ne amintesc cine am fost, cine suntem si cine putem deveni.Carmen Voinea-Raducanu stie ca nu este singura in demersul ei, ca exista in oceanul omenirii insule iubitoare de frumos. Poate neterminate, poate fara putere, poate triste, poate stirbite pe alocuri, poate mai modeste decat se cuvine, dar care stiu intr-adevar ce este viata si o pot pretui la adevarata ei valoare. Aceste insule se numesc inca Oameni...

„Carmen nu te ia de mână, ca să intri în lumea ei. Ar fi o poziție de forță și ea nu folosește forța decât pentru ea însăși, ca să-și pună ordine în dureri și să scoată din ele... emoții, de-alea pure, calde și colorate. Carmen îți lasă ușa sufletului deschisă și te face să vrei să intri... pentru că știi ce vei simți: știi că-ți va da cu lacrima de toți pereții și te va învăța să zâmbești din nou. Și, exact când te aștepți mai puțin, te îndrăgostești de personajele ei, te revolți împotriva celor care le fac rău și îți dai seama că ești și tu acolo cumva, cu ceva din copilăria ta sau din poveștile familiei tale...Citesc și simt că m-am urcat într-o mașină a timpului, care mă duce ba într-un viitor cu speranțe, ba într-un trecut unde ea dă, meticulos, toate pânzele de păianjen la o parte, ba într-un prezent copios, cu tot ridicolul unor update-uri pentru care nu suntem toți pregătiți... Are această superputere, mai ales de când nu mai e doar o autoare, ci o scriitoare autentică, fascinantă, cu toate mirodeniile necesare spre a te îndestula sufletește.Ador ce scrie, iubesc ce simte și mă mândresc excesiv cu prietenia care ne leagă de-o viață.” (Mihaela Rădulescu Schwartzenberg) ..

Nu căutăm nimic în viață cu mai multă pasiune și ardoare precum tovărășia unui suflet. Nimic nu ne aduce mai multă împlinire și fericire precum împărtășirea, comuniunea și dăruirea iubirii. Celălalt, prieten sau iubit, ne este deopotrivă agonie și extaz, plăcere și durere, bucurie și dezamăgire. Însă, oricum s-ar desfășura și încheia o relație, de prietenie sau de iubire, rămânem de fiecare dată cu ceva prețios, inestimabil: înțelepciune...Prietene într-ale scrisului și într-ale vieții, Irina Binder și Carmen Voinea-Răducanu ne mărturisesc în cartea de față suișurile și coborâșurile pe care le-au trăit cu oamenii din viața lor. Fiecare experiență, sublimă sau dureroasă, le-a adus lecții importante și nu le-a știrbit deloc dorul și dorința de a-i cunoaște pe oameni, cu bune și cu rele. Cartea Iubitelor mele prietene se constituie ca o colecție de caractere, un ghid de călătorie prin meandrele relațiilor și un sprijin puternic pentru fiecare dintre noi în Călătoria spre sufletul celuilalt și spre propriul suflet.Vă rog să nu uitați că viața este un dar și, ca orice dar, trebuie prețuită și împărțită doar cu cei care merită. Care vă merită. Fiți pace, bucurie și iubire și vă asigur că viața vă va răsplăti cu povestea minunată pe care o meritați! A voastră prietenă, până la sfârșit, Irina Binder..

Tu cum iti raspunzi celor mai arzatoare intrebari ale sufletului? Zambet langa zambet, lacrima langa lacrima, bataie de inima langa bataie de inima, cele doua prietene - Irina Binder si Carmen Voinea-Raducanu, astern in aceste pagini confesiuni intime si emotionante, oferindu-ti nu doar lectii pretioase de viata, ci si intelegerea profunda ca frumusetea sta in complexitatea unica a sufletului tau. E timpul sa-ti imbratisezi autenticitatea si sa realizezi cat de speciala esti!Ia putin din sufletul nostru si asaza-l langa al tau! Iubita noastra prietena,Iti dedicam aceasta carte, acum intr-o editie revizuita si adaugita, pentru ca ne dorim sa traiesti toate bucuriile si tristetile vietii alaturi de noi, cele care simtim aceleasi emotii ca si tine. Ti-am pregatit o carte a sufletului, care sa iti fie calauza in vremuri tulburi, dar si in vremuri in care simti ca ai lumea la picioare. O carte care te va ajuta sa te cunosti mai bine, sa gasesti adevaratul sens al iubirii, care sa te invete ca viata nu-i altceva decat un carusel de emotii, ce te urca si te coboara, oferindu-ti uneori si apusuri de nedescris, dar si ploi reci. Toate merita privite cu ochi senini. E timpul sa iei putin din sufletul nostru si sa-l asezi langa al tau. Tu esti cea mai buna prietena a noastra. Mereu cu gandul la tine,Irina Binder & Carmen Voinea-Raducanu Cateva cuvinte de la Irina Binder si Carmen Voinea-Raducanu, de luat cu tine prin viata... Va rog sa nu uitati ca viata este un dar si, ca orice dar, trebuie pretuita si impartasita doar cu cei care merita. Care va merita. Fiti pace, bucurie si iubire si va asigur ca viata va va rasplati cu povestea minunata pe care o meritati!A voastra prietena, pana la sfarsit, - Irina Binder Refuz sa cred ca exista femei rele pur si simplu. Pentru ca stiu cu siguranta ca exista femei atat de subjugate propriei lor neputinte, incat, orbite fiind, pierd din vedere exact esenta feminitatii lor: bunatatea sufleteasca. - Carmen Voinea-Raducanu Poate doar sa nu iubesti viata, altfel nu-mi explic cum nu te-ar putea atinge aceasta carte. Irina si Carmen iti inteleg atat de bine sufletul, cum nu o fac prea multi oameni in ziua de azi. Va multumesc, doamnelor! - Corina..

Cel mai de pret cadou pentru un visator este o pereche de aripi. Carmen Voinea-Raducanu este o visatoare ale carei aripi s-au preschimbat in pagini si ale carei lacrimi s-au facut cerneala. Volumul ei de debut, Visatorii nu mor niciodata, surprinde toate sacrificiile pe care le facem in incercarea noastra de a ne implini visurile, toate durerile si bucuriile efemere care ni se astern in cale. Autoarea scrie cu neastampar si abnegatie, cu freamat si emotie, si reuseste sa faca din existenta o reverie. Descopera cartea de eseuri care iti va deschide aripile si te va ajuta sa gasesti frumosul din orice situatie!Unele existente par a fi desprinse dintr-un tablou pictat in culorile noptii. Altele par extrase din ilustratii colorate viu, tipator, scandalos, patimas si neimblanzit. Sunt vieti care strapung parca monotonia unei ere digitale si raman ancorate in sufletele noastre. Astfel de existente duc visatorii, fiinte fragile si totusi imposibil de frant, pe care autoarea le surprinde cu atata caldura si naturalete, incat, citindu-le, propriile noastre visuri par sa capete o viata a lor, una nemuritoare, independenta de noi si de legile noastre. Visatorii nu mor niciodata este mai mult decat un volum de eseuri - este un vis lucid, un soi de reverie sperata a fi intr-un sfarsit vindecatoare, cu neastampar si abnegatie, cu freamat si emotie. Este o imbratisare calda a sinelui imperfect, care penduleaza intre lumi si intre stari ale sufletului. Nu cunosc alta fiinta de la care sa fi invatat mai multe si care sa-mi fi aratat cu mai multa finete unde gresesc. Aterizarea mea cu picioarele pe pamant, nu in cap, dupa fiecare pornire de a-mi monta doua aripi, crezand ca pot sa ma uit mai eficient de sus la lume, i se datoreaza in cele mai multe situatii. Intelepciunea ei a fost cel mai bun antidot pentru toate deraierile mele. Iar treaba asta functioneaza doar daca intre participantii la acest trafic exista o iubire si o incredere reciproce...

„Am convingerea că Visătorii nu mor niciodată va fi o carte foarte apreciată de public, că fiecare cititor va găsi în paginile ei mângâiere, învăţăminte, răspunsuri şi inspiraţie pentru viaţă. În încheiere, dacă mi-ar fi permisă îndrăzneala, aş compara scrierile lui Carmen Voinea - Răducanu cu opera lui Emil Cioran. E cumva firesc: Cioran este, declarat, autorul ei preferat. Şi nu întâmplător mi-am prefaţat aceste rânduri cu citatul meu favorit din marele filosof deoarece, parafrazându-l, vreau să sintetizez astfel esența cărții de față: „A scrie înseamnă a suferi şi, cum mulţi fug de suferinţă, puţin ştiu să scrie.” (Irina Binder)„Ne ştim şi lucrăm împreună de 20 de ani. Ne-am mârâit în total de trei ori. Încă mai cred că eu am avut dreptate şi ea a greşit. Asta ca să punctăm, de la bun început, căpoşenia mea şi răbdarea ei cu mine, chiar şi atunci când eu greşeam...Ne-a dat soarta una dintre acele prietenii pe viaţă: cu toată încrederea una în alta, cu toată înţelegerea aia din priviri, fără prea multe cuvinte... Chiar aşa, Carmencita nu vorbeşte mult. Poate şi din vina mea, mă ştiţi doar... :) Are defectul ăla major – de a pune totul în suflet, de a sta să aranjeze rafturile alea interioare cu o răbdare de chinez, pe categorii. Puţini am avut şansa să dăm o raită prin sufletul ei, doar că plimbarea e riscantă. Dai acolo de nişte trăiri pe care nu ştii cum a putut să le ducă pe picioare şi cum i-a rămas totuşi zâmbetul ăla magic şi atât de tânăr în ochii ei albaştri.” (Mihaela Rădulescu Schwartzenberg)..