Azimut. Meridianul 25

Adrian Lesenciuc are toate darurile. Poet, romancier, autor de eseuri, critic si teoretician al literaturii, el lucreaza la harta propriului tinut cu fervoare si eficienta. Scrisul lui se distinge prin buna acoperire a realitatilor beletristice pe care le scruteaza cu un ochi de strateg care dispune contingente notionale si conceptuale intr-un camp al dezbaterilor pe care tot el l-a delimitat. Este un soi de partida de sah oriental, jucat de mai multi parteneri, unii indrazneti, altii inteligenti, altii de-a dreptul intelepti, in care remizele survin dupa caz, glorificandu-l cand pe unul, cand pe altul dintre cei angajati in confruntare. Acest aspect agonal ramane in esenta sa ludic, dar jocul este serios si pasioneaza pe cititorul care indrazneste sa se avante pe urma celui ce scrie. Indiferent de rezultat, la urma se dovedeste ca victoria este si a discursului care triumfa, si a autorului dindaratul sau, si a cititorului care l-a urmat printre volute, pe sub si peste nori, in baletul ideilor si al intuitiilor pe care acestea le traduc.
Noua lui carte confirma o vocatie ajunsa la maturitate, provoaca, incita si reaminteste ca orice scriitor lasa in urma o biblioteca plina de posibile referinte, dintre care unele vin si i se asaza in fata asa cum reclamele luminoase marcheaza bulevardul principal din Las Vegas. Pentru Adrian Lesenciuc, Cantemir, carturarii Scolii Ardelene si toti ceilalti oaspeti invitati la banchetul sau ideatic nu sunt niste biete referinte livresti din trecut, ci minunati prieteni asezati de-a stanga si de-a dreapta amfitrionului. Vremea lor dintai nu i-a epuizat, le-au ramas atatea de spus... Le prilejuieste aceasta compensatie fertila Adrian, lasand deoparte orice inhibitie ori trufie, recuperand traditia ca pe un viitor proaspat ce tocmai batea la usa. Sa fie binevenit! - Ovidiu Pecican