17 silabe. Rien ne va plus!
Cu o rabdare (daca mi se permite parafraza) de japonez batran, Alexandru Botoroga isi moduleaza vocea lirica fara efort aparent in chingile stramte ale haikuului. Am spus „aparent“ pentru ca simplitatea este cel mai greu de obtinut lucru. Amprente pe un far parasit devine astfel, dupa In cautarea pasului ori De la adiere la zefir, confirmarea unei vocatii poetice de substanta in contextul minimalist al poeziei contemporane, din ce in ce mai lipsit de acea substantifique moelle despre care vorbea Rabelais si care ar fi trebuit sa faca diferenta.
Asadar, un poet nascut, nu facut. Excelsior!
Virgil Borcan










