Yoko Ogawa

Autoare a peste 20 de opere de ficţiune, recompensată cu importante premii literare, tradusă în peste 20 de ţări, scriitoarea Yōko Ogawa este o voce majoră din literatura japoneză actuală. Romanul Hotel Iris poate fi interpretat ca o replică strălucită la Lolita lui Nabokov.Ce au în comun un traducător taciturn, văduv de mai bine de 20 de ani, care trăieşte izolat pe o insulă, şi o fată de 17 ani, frumoasă, ce îşi ajută mama să administreze hotelul familiei din orăşelul turistic de pe coastă? De ce se ascunde bărbatul departe de forfota litoralului? Există voci care spun că soţia traducătorului nu a murit de moarte bună. Oare eşarfa zdrenţuită şi cu pete de sânge descoperită de Mari în casa lui a fost arma crimei? Şi atunci, ce o atrage pe tânără la el? Pericolul – atât de ispititor pentru o adolescentă bruscată de o mamă prea severă –, sau intuiţia unei afinităţi improbabile? În Hotel Iris, Yōko Ogawa construieşte cu mână sigură panopticul obsedant al fantasmelor violente care se nasc în mintea celor condamnaţi la singurătate...

Un băiețel care se naște cu buzele lipite, un elefant condamnat să trăiască pe terasa unui centru comercial, o fetiță dispărută în spațiul dintre două clădiri, un șofer de autobuz maestru în arta patiseriei și a șahului și o misterioasă păpușă-automat fac din Înotând cu elefantul, în brațe cu pisica un roman al instantaneelor pline de lirism, stranietate și miracol. Yōko Ogawa continuă explorarea relației dintre maestru și discipolul-copil din Profesorul și menajera într-o simfonie a pasiunii împărtășite, dar și a sensibilității devoratoare.Singuratic și rezervat, un puști de șapte ani întâlnește din întâmplare un fost șofer obez, locatar al unui autobuz uimitor. Pasionat de șah, după ale cărui reguli se ghidează ca și cum ar fi o religie, acesta îi va descoperi talentul neobișnuit, transformându-l în urmașul său spiritual. Băiatul este deopotrivă fascinat de un elefant dus cândva pe acoperișul unui mare magazin și de o fetiță prizonieră în firida întunecoasă dintre două case din cartierul său. Când Maestrul moare și trupul lui rămâne captiv în autobuz, micul șahist are convingerea că a descoperit sentința fatidică a oricărei existențe: „Să crești e o dramă“...

Romanul distopic al lui Yōko Ogawa – povestea unei tinere femei care, luptând să-și continue cariera de scriitoare pe o insulă unde obiectele dispar, ajunge să pună în aplicare un plan nebunesc de salvare a editorului ei, vânat de Poliția Memoriei – a fost o revelație pe mai multe continente prin traducerea în engleză din 2019. Câștigător al American Book Award 2020, finalist la premii prestigioase precum National Book Award 2019 și International Booker Prize 2020, nominalizat la Best Translated Book Award 2020 și World Fantasy Award 2020, s-a aflat vreme îndelungată în topul celor mai bune cărți ale anului 2020. Amazon Studio urmează să-l ecranizeze, cooptându-i în echipă pe Charlie Kaufman, deținător al Oscarului pentru scenariu, și pe regizoarea Reed Morano, cunoscută pentru serialul Povestea Slujitoarei. Până în prezent, Poliția Memoriei a apărut în traducere în 30 de țări...

Romanciera, autoare a numeroase volume de proza scurta si eseista, recompensata cu cele mai importante premii literare din Japonia, tradusa in peste 20 de limbi, Yoko Ogawa este mai cu seama cunoscuta datorita romanului Profesorul si menajera, ecranizat in 2006 de regizorul Takashi Koizumi.Cand o tanara menajera ajunge in casa Profesorului, un matematician ilustru care isi poate folosi memoria doar 80 de minute pe zi, descopera cu mirare ca unicul mod al acestuia de privi lumea este prin intermediul numerelor si al matematicii. Relatia dintre ei se transforma pe nesimtite intr-una de intelegere reciproca si empatie. Cand menajera ii marturiseste ca are un fiu de zece ani care o asteapta singur acasa, Profesorul ii cere sa-l aduca in fiecare zi, dupa scoala. Treptat, Profesorul ii initiaza in jocurile matematice, reprezentand pentru el adevarurile supreme pe care se sprijina lumea, iar acest mod inedit si emotionant de comunicare reuseste sa creeze o legatura puternica intre cei trei. Menajera, Profesorul si micul Radical vor descoperi ca sentimentele pe care le nutresc unii fata de altii sunt atat de puternice, incat ecuatia propriilor vieti s-a schimbat definitiv...

Profesorul și menajera („Raftul Denisei“, 2015), continuăm publicarea operei sale cu Suspine tandre, care conține multe dintre elementele revelatoare ale personalității literare a autoarei. Natura ca matrice spirituală, singurătatea indicibilă a ființelor și relațiile lor fugare îi dau acestei povești o rezonanța stranie, având ca sursă inconștientul.Apărut în 1996, Suspine tandre împrumută titlul unei piese pentru clavecin de Jean-Philippe Rameau și se construiește ca un roman în care natura, percepțiile senzoriale și introspecția creează atmosfera propice întâlnirii a trei destine: cel al lui Ruriko, o artistă de caligrafie occidentală, cel al lui Nitta, un constructor de clavecine, și cel al asistentei lui, Kaoru. O poveste plină de tandrețe, presărată pe alocuri cu accente violente, dar și cu note de umor fin, în care muzica și natura acoperă totul cu un văl protector, dezvăluind în același timp esența personajelor.Un soț violent, imposibilitatea de a mai cânta la pian și un logodnic ucis sunt umbre ale trecutului de care cele trei personaje încearcă să scape, găsindu-și alinarea în liniștea pădurii și în muzica de clavecin. Triunghiul bizar pe care relația lor ajunge să-l formeze pare a se frânge mereu sub tensiunea ce se acumulează între două dintre vârfurile sale. Învăluite în sunete de clavecin, o lume a spiritului și una a trupului se încleștează și se armonizează în același timp, neputându-se elibera una de cealaltă...