Folosit de Vladimir Putin ca unul dintre pretextele pentru invadarea Ucrainei, existența și evoluția Batalionului / Regimentului Azov a fost dintotdeauna extrem de controversata. Pornind de la moștenirea ideologica a lui Stepan Bandera și istoria legaturilor cu nazismul ale Ucrainei anti-sovietice in timpul celui de-Al Doilea Razboi Mondial, un grup de ultrași ai unei echipe de fotbal a constituit, in 1982, un prim nucleu al acestui grup de presiune, transformat in unitate paramilitara de voluntari ucraineni (și luptatori straini) in anul 2014, o data cu invazia ruseasca a Crimeei și debutul confruntarilor cu separatiștii din Donbas.Dincolo de implicarea controversatului oligarh Ihor Kolomoiski, o simbolistica destul de controversata, facand apel la Wolfsangel și Soarele Negru poate trimite la simpatiile neo-naziste ale unora dintre membrii Azov, dintre care o parte, grupați in jurul lui Andrii Bilețki, primul comandant al batalionului, a optat pentru transformarea unei falange a mișcarii intr-un partid politic (...dar unul care a obținut doar 2% la ultimele alegeri din Ucraina!).De la Mariupol 2014 la Mariupol 2022 și Epopeea Azovstal, Batalionul Azov – devenit regiment integrat Garzii Naționale a Ucrainei și condus de Denis Prokopenko (alt fost ultras al unei echipe de fotbal!) – a ramas un reper semnificativ al confruntarilor din Ucraina, fie ele militare, politice sau culturale.....

Din 1711, cand Dimitrie Cantemir eșua alaturi de Petru cel Mare la Stanilești, pana in decembrie 1989, cand Ion Iliescu cerea disperat ajutorul Moscovei, istoria bataliilor de diferite tipuri care au angrenat Romania sau entitațile statale romanești și Rusia (Imperiul Țarist sau Uniunea Sovietica), fie ca inamici sau aliați, este una teribil de complicata dar, avand, de cele mai multe ori consecințe tragice pentru romani. Ei au pierdut aproape de fiecare data teritorii, inclusiv atunci cand pacea s-a semnat la București (1812 – raptul Basarabiei) sau cand au fost partenerii rușilor pe campul de lupta (1877-1878; 1944-1945), ca sa nu mai vorbim de indelungile perioade de ocupație ruseasca, soldate cu pustiirea așezarilor și jefuirea vistieriei, dar și a avutului personal al locuitorilor.Urmele acestor intamplari dramatice au ramas intiparite dureros in subconștientul colectiv al romanilor și au determinat o atitudine de respingere violenta a „protectoratului” rusesc indiferent de formele lui de manifestare.Evenimentele din 2022 (mai ales solidarizarea cu Ucraina invadata de Federația Rusa), precedate de aderarea Romaniei la NATO și instalarea scutului anti-racheta de la Deveselu sau a altor baze și echipamente militare, lasa un final deschis – dar tot mai puternic conturat in culori sumbre in relația Romania cu Rusia…..

Analistii politici constata ca se inmulteau semnele care aratau ca noua strategie a Rusiei consta in efectuarea de provocari in Transnistria care sa justifice atacarea Moldovei si, posibil, deschiderea drumului armatei ruse catre Romania, stat "inamic" din perspectiva Kremlinului, fiindca a ajutat activ Ucraina inca de la inceputul "operatiunii militare speciale", era membra NATO si avea instalat pe teritoriul ei o instalatie militara care afecta interesele rusesti in zona - scutul antiracheta de la Deveselu. Moscova este teribil de interesata de aceasta controversata fasie de pamant, importanta ca ghimpe deopotriva in coastele Moldovei si Ucrainei, altminteri o zona saraca si neatractiva din punct de vedere economic, de altfel total dependenta de gazele livrate gratis de catre Federatia Rusa. "Independenta" Transnistriei, declarata in 1990, inainte de conflictul sangeros dintre nistrenii sustinuti de Rusia si guvernul de la Chisinau, a fost ceva tipic celorlalte enclave inventate de Lenin, dezvoltate de Stalin si exploatate geopolitic de Rusia post-sovietica: Abhazia, Nagorno-Karabah si Osetia de Sud. "Romania va ataca Transnistria, impreuna cu NATO si Ucraina, si va anexa Republica Moldova" - iata una din naratiunile principale ale propagandei Kremlinului. "Incalcarea drepturilor cetatenilor de limba rusa din Transnistria, care trebuie protejati, eliberati" este un alt alt mit folosit in aceasta perioada. Scopul final este, insa, refacerea Uniunii Sovietice(aducand la sanul Moscovei toti "copiii sai rataciti", inclusiv Ucraina si Republica Moldova, dar nu numai)- testamentul politic mai mult sau mai putin marturisit al lui Vladimir Putin. Doar asa considera acesta ca s-ar putea situa, in istorie, pe aceeasi pozitie cu un Petru cel Mare, dar si cu un Lenin sau, chiar, cu un Stalin...