Verena Kast

Imaginile provenite din inconștient au darul de a fascina întotdeauna privitorul. Fie că exprimă senzualitate, violență, destrămare, sau dimpotrivă, creștere, ordonare, ele transmit misterul profunzimilor noastre psihice, comune nouă tuturor la nivel ancestral, arhetipal. Rod al travaliului analitic întreprins de pacientele și pacienții lui C.G. Jung, cele peste 4000 de imagini din arhiva Institutului C.G. Jung din Zürich, create între anii 1917 și 1950, reprezintă o inestimabilă comoară ce de abia în 2018 a fost expusă publicului larg, cu ocazia aniversării a 70 de ani de la înființarea Institutului. Concomitent cu expoziția a luat ființă această carte, unde sunt prezentate și comentate de cunoscuți analiști jungieni cele mai importante dintre imagini. Pentru a fi mai ușor de urmărit, ele au fost catalogate și clasificate pe teme. Astfel, într-o grafică de excepție, cititorului îi sunt dezvăluite rând pe rând simboluri precum mandala, șarpele, soarele, apa, lumina, pomul vieții, spații ale trecerii, oul cosmic și, desigur, omul în diversele sale ipostaze, toate ajutând la trasarea unei hărți interioare tot mai vii și mai elaborate...

Când ne comparăm prea des cu ceilalți, când suntem însetați de posesii și faimă, înțepătura invidiei sau mușcătura geloziei ne va încerca inevitabil. Și, cum tinde să negăm sau să proiectăm asupra altora aceste sentimente, ele nu vor dispărea, ci ne vor "roade" pe dinăuntru, diminuându-ne stima de sine. Reputata psihoterapeută jungiană Verena Kast demonstrează în ce fel, atunci când ne mințim și refuzăm să admitem aceste sentimente negative, pierdem șansa dezvoltării personale și ne cufundăm în ranchiună sau în false raționalizări ale neputințelor noastre. Devenind, în schimb, conștienți de invidia și gelozia ce ne pot bântui uneori, vom găsi căile spre a stăpâni aceste sentimente: fie ne vom angaja într-o competiție constructivă, fie ne vom asuma anumite limite și ne vom descoperi noi potențialități, prin care să ne diferențiem de ceilalți. Odată eliberați de sindromul "caprei vecinului", ni se va deschide calea sănătoasă spre noi relații, spre solidaritate, spre "a fi" în loc de "a avea"...

În Dinamica simbolurilor, Verena Kast explorează conceptul lui Jung despre ființa umană și descrie calea către integralitatea care, în limbaj jungian, este cunoscută ca proces de individuare. Aceasta este posibilă doar prin interacțiunea dintre conștient și inconștient. Totuși, cele două au limbaje diferite: conștiința folosește logica cuvântului, în timp ce inconștientul folosește logica viselor. Ambele limbaje ar fi pentru totdeauna străine unul de celălalt, dacă nu ar exista simbolurile care mediază între ele: inconștientul nostru codifică mare parte din cunoștințele sale în simboluri, pe care trebuie să le transpunem în limbajul conștiinței noastre. Kast explică simbolurile folosind numeroase exemple din munca ei de zi cu zi ca terapeut. Ea ne arată cum pot fi depășite problemele psihologice lucrând la simbolurile în care se exprimă...

Prin aceasta fenomenala lucrare, Verena Kast, renumit psihoterapeut de orientare jungiana, a reusit sa readuca jelirea, travaliul de doliu, pe fagasul normal al vietii noastre psihice, pentru a-si urma cursul natural. Dintr-un proces ambiguu si extrem de dureros, care ne zdruncina existenta si intreaga conceptie despre noi, lume si viata, autoarea construieste pas cu pas o cale catre eliberarea din inchisoarea incremenirii in suferinta pierderii, catre realizarea de sine mai inalta, catre impacarea cu viata, dar si cu moartea.Viata merita traita cu atat mai mult in fata mortii! Odata raportata la acel centru neschimbator din noi insine – numit si Sine –, existenta noastra are sens dincolo de destinul individual. Visele sunt ghidul nostru in acest proces, calauzindu-ne din interior pe drumul catre acceptarea pierderii si reinnoirea angajamentelor noastre cu viata. Intelepciunea lor poate parea surprinzatoare, marcand fiecare moment al cresterii si schimbarii, impulsionandu-ne catre sanatate si integrare, dar nu trebuie sa uitam ca inconstientul nostru este insasioglinda vietii naturale, al carui curs, involuntar, il stavilim in incercarea de a-i opri curgerea...

Bărbatul care caută să-şi regăsească mama în partenerele sale este etichetat imediat drept "băieţelul mamei". Iar despre femeia care preferă să umble doar cu bărbaţi mult mai în vârstă se spune că n-a reuşit să se "desprindă de tatăl ei". Deşi, iniţial, complexele materne şi paterne se dezvoltă ca un răspuns pozitiv în relaţia cu părinţii, aceste legături extrem de strânse pot deveni un obstacol pentru maturizarea psihică, mai precis pentru felul în care ne construim o imagine de sine, pentru relaţiile de cuplu, dar şi pentru eficienţa în profesie.Formată în psihologie analitică, Verena Kast descrie căile prin care ne putem elibera de impactul negativ al acestor complexe (materne şi paterne), recâştigându ne autonomia, fericirea şi bucuria intimităţii alături de cei dragi.Meritul cărţii este că oferă o descriere sistematică a complexelor parentale (discutate iniţial de Jung) şi că, spre deosebire de conotaţiile patriarhale freudiene, revalorizează complexul matern, asociat în pripă exclusiv cu o semnificaţie negativă.,,Desprinderea la timp de complexele personale materne şi paterne este esenţială. Multe probleme din domeniul relaţiilor personale, dar şi din acela al zonei politice ţin de faptul că desprinderile necesare nu s au produs. Scopul procesului de desprindere ar fi să învăţăm să simţim propriile noastre afirmaţii —în loc de afirmaţiile mamei şi ale tatălui —, propriile noastre sentimente faţă de o anumită situaţie, în locul sentimentelor care derivă din complexe.” (Verena Kast)..

În personalitatea umană, ca şi în natură, lumina şi întunericul se află într-un raport de interdependenţă, formează un întreg. Aşezăm în lumină anumite aspecte ale noastre, vrem ca acestea să fie văzute şi lăsăm în umbră alte aspecte. Această metaforă a luminii şi umbrei se regăseşte în două concepte definite de către C.G. Jung: persona şi umbra. În timp ce persona reglementează relaţia cu lumea exterioară, prin umbră sunt definite acele trăsături ale personalităţii care nu sunt arătate lumii, pe care alţi oameni nu au cu niciun chip voie să le vadă. De aceea, atunci când ne ocupăm de umbră este esenţial să ajungem să o acceptăm, să înţelegem că lumina şi întunericul îşi au ambele locul în viaţa omului. Verena Kast ne oferă acces la această cealaltă jumătate, mai incomodă, a noastră.„Umbra ne este nespus de penibilă. Când suntem surprinşi asupra unui comportament de umbră, adică asupra unui comportament care nu corespunde idealului Eului nostru, ne ruşinăm. Acesta este şi motivul pentru care avem tendinţa de a proiecta asupra altor persoane, de a percepe la alţii anumite aspecte mai întunecate ale personalităţii noastre. Aceşti oameni sunt ţapii noştri ispăşitori, la ei ne deranjează ceea ce aparţine de fapt umbrei noastre – sau are, cel puţin, o legătură cu aceasta." – Verena Kast„Dacă acceptăm însă umbra, aceasta poate avea de cele mai multe ori efecte pozitive, ne îmbogăţeşte şi vitalizează – şi conferă mai multă autenticitate vieţii noastre. Dacă privim mai atenţi explicaţiile lui Jung referitoare la umbra pozitivă, constatăm că se referă, de fapt, la umbra înţeleasă drept ceea ce ne este încă străin. Jung a elaborat o teorie a inconştientului în care acesta nu este înţeles doar ca rezervor care colectează tot ce este refulat şi uitat, ci ca nivel psihic din care ne vin mereu impulsuri noi, o expresie a unei evoluţii psihice care se continuă până la moarte. De aceea, în psihicul nostru va exista întotdeauna şi ceva ce ne este străin şi care se cere integrat." – Verena Kast..