Proiect editorial apărut la 80 de ani de la Dictatul de Viena, sub egida Institutului de Istorie „George Bariţiu” al Academiei Române și a Fundației Transilvania LeadersFotomontaj coperta I: Miniştrii de externe ai Italiei şi Germaniei, Galeazzo Ciano şi Joachim von Ribbentrop, pe terasa Palatului Belvedere din VienaColecția Istorie contemporană este coordonată de Prof. univ. dr. Vasile Pușcaș„La sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, atât occidentalii, cât și sovieticii au ajuns la concluzia comună că o mai bună frontieră etnică între România și Ungaria decât cea trasată prin Tratatul de la Trianon nu era posibilă. Această decizie venea însă după o tragedie istorică trăită de locuitorii Transilvaniei (români, maghiari, evrei, germani etc.) în perioada 1940-1944. A fost o experiență traumatizantă atât pentru populaţia României, cât și pentru cea a Ungariei. Începând cu 1943, Transilvania preocupa tot mai insistent Cancelariile de la Moscova, Londra și Washington. În cele mai multe cazuri, interesul Marilor Puteri a fost să manevreze state din Europa Centrală pe bază de aspirații teritoriale, uneori camuflate în lozinca «drepturilor pentru minorități». Transilvania continua să fie văzută tot ca un teritoriu de compensație! În fapt, cazul «arbitrajului» și «medierii» germano-italiene în problema Transilvaniei (1940-1944) a avut mai puțin de a face cu drepturile reale ale vreunei minorități (în afară poate de cea germană), căci populația Transilvaniei a trăit toate suferințele, de la coșmarul asasinatelor în masă (românii din Transilvania de Nord), la refugieri, expulzări, pierderi de bunuri și frustrări neînchipuite, așa cum o demonstrează chiar rapoartele celor două comisii mixte germano-italiene inserate în acest volum. Și, în plus, a contribuit  la agravarea raporturilor dintre România și Ungaria, cu consecințe pentru ele și pentru această parte a Europei încă insuficient relevate de investigația istoriografică.” (Vasile Pușcaș)..

„Tot patriotismul, toate acțiunile voastre cetățenești, toată dragostea voastră trebuie să fie stăpânite de gândul că prin imensa jertfă a Statelor Unite ale Americii a fost desrobit de două ori Ardealul nostru și mai ales că în lupta noastră pentru libertate și democrație, pe care mai trebuie să o ducem cu toții, nu vom putea birui fără de sfatul și ajutorul acelei mari și nobile țări, care e simbolul libertății și al democrației adevărate”. (IULIU MANIU, Mesaj către românii americani, 8 ianuarie 1946)„După ce slujise toată viața sa idealul de unitate națională, după ce ajutase să-l împlinească, Iuliu Maniu nu accepta să-i umbrească puterea și măreția prin socoteli secundare sau prin veleități personale. Aceasta a fost virtutea esențială a lui Iuliu Maniu: închinarea sa totală la esențele naționale”. (CONSTANTIN VIȘOIANU, 1962)„Amintirea lui Iuliu Maniu va străluci multă vreme în istoria românilor, nu numai ca martir al idealului nostru național, ci și ca un adevărat părinte al națiunii, servind ca sursă de inspirație atât pe plan politic, cât și pe cel al practicii de guvernământ”. (SABIN MANUILĂ, 1962)„Iuliu Maniu nu are nevoie nici de mormânt sau lespede, nici de vreo inscripție funerară sculptată în piatră de mâini omenești. O Românie liberă va fi monumentul său nestrămutat, iar amintirea-i consacrată în mințile și în inimile poporului său va fi epitaful care dăinuie”. (HAL LEHRMAN, 1968)„Românii americani, adesea cu gândul la rădăcinile etnice și locurile lor de origine, au văzut în Iuliu Maniu întruchiparea celui mai curat și sincer patriotism, dragostea necondiționată față de Țară. La rândul lui, Maniu i-a privit pe românii americani ca pe niște căutători de drumuri noi care să ducă la prosperitate, democrație, civilizație înaintată”. (VASILE PUȘCAȘ, 2018)..

Proiect editorial aparut sub egida Institutului de Istorie ,,George Baritiu" al Academiei Romane si a Fundatiei Transilvania Leaders la 90 de ani de la nasterea autorului (n. 2 aprilie 1931 - d. 1 noiembrie 2020)Colectia Istorie contemporana este coordonata de Prof. univ. dr. Vasile PuscasTextul acestui volum este o evocare a personalitatii Profesorului si Istoricului Keith Hitchins de catre un fost student. Paginile pe care acum i le dedicam sunt rezultatul unei intentii pe care am formulat-o la inceputul lunii aprilie 2020, atunci cand i-am urat Profesorului ,,La Multi Ani!", cu prilejul implinirii varstei de 89 de ani. Se pensionase de o jumatate de an, dar lucra asiduu la proiectele istoriografice pe care si le propusese pentru perioada urmatoare. Atunci am avut gandul de a dezvolta cateva articole ale mele, din ultimele doua decenii, care tratau despre activitatea istoriografica a lui Keith Hitchins, intr-o prezentare in volum, cu prilejul implinirii a noua decenii de viata, in 2 aprilie 2021. Cu multa durere in suflet si mari regrete am aflat, in 2 noiembrie 2020, de la apropiatii Profesorului din Urbana-Champaign (SUA), ca reputatul istoric, intelectual si mai presus de orice un MARE OM a trecut la cele vesnice. Dar gandul fostului lui student nu a disparut si, la vremea cand ar fi trebuit sa implineasca 90 de ani, publicam aceste pagini ca semn de nemarginita apreciere si profund respect pentru inaltul sau umanism si tot ce a realizat in domeniul istoriografic, dar mai ales pentru efortul lui continuu in dezvoltarea dialogului cultural romano-american/occidental, pentru increderea ca natiunea romana este inscrisa pe calea integrarii in europenitate...

Romania si iar Romania - note pentru o istorie a prezentului..

Acest volum a fost publicat in zilele cand se marcau 15 ani de la aderarea Romaniei la Uniunea Europeana, dar nu si-a propus incadrarea intr-un discurs aniversar. Era si contextul derularii Conferintei privind viitorul Europei, insa autorul nu s-a inscris in vreo platforma formala a acestei dezbateri. Opiniile cuprinse in paginile de fata sunt ale intelectualului cu luciditate critica, istoricului istoriei contemporane si cetateanului observator/participant la unele etape ale procesului aderarii Romaniei la Uniunea Europeana. Dintr-o astfel de perspectiva, mesajul central al cartii ar putea fi rezumat in felul urmator: Romania inca este la stadiul de promisiune, prin potentialul pe care-l are. Dar inca nu si-a gasit identitatea in noile circumstante in care romanii sunt si cetateni ai Uniunii Europene. Ei nu ar trebui sa stea cu mana intinsa la "maica Romanie" si la "maica Europa", ci ar trebui sa' dea mana cu mana, cum frumos indeamna Hora Unirii, pentru o rapida si sanatoasa dezvoltare durabila a Romaniei si a Uniunii Europene. - Vasile Puscas, 2018..