Un cal într-o mare de lebede

Rosalyn are 24 de ani si este studenta la Londra. Cu un corp invadat de o boala ciudata, cu o poveste amoroasa complicata si o familie disfunctionala, la capatul puterilor, ea decide sa plece cu o bursa de un an la Tokio, pentru a studia limba japoneza. Intalnirea socanta cu o cultura impresionanta va functiona ca o oglinda necrutatoare, care o va ajuta sa se desprinda de trecut si sa se vindece.

Daca nu alegi sa inchizi ochii din primul moment, intalnirea cu Celalalt este totdeauna o scurtatura spre Sine. Cand cel care intalneste este antropolog, tot acest parcurs spre Sine are toate sansele sa fie unul mai laborios si elaborat, antrenand cu el culturi si istorii. Cand antropologul este dublat de un scriitor, parcursul are in plus toate sansele de a fi unul autentic. Iar aceasta "autenticitate" devine aproape palpabila cand cel care nareaza nu mai este au(c)torul, ci corpul sau, cand intalnirea cu Celalalt este in-corporata si simti, chiar daca nu-ti vine sa crezi, ca nu ai un corp, ci esti un corp - un egocorp, cum l-a botezat Robert Redeker. Raluca Nagy, care si-a inceput parcursul de antropoloaga narandu-si experientele intalnirii cu Marocul, intruneste toate aceste calitati. In ego-fictiunea sa despre Japonia nu se intampla practic nimic: nu exista intriga, in sensul occidental, dupa cum ne avertizeaza autoarea inca de la inceput. Dar se petrece o intalnire radicala a europeanului cu un Celalalt extrem, care il face sa simta organic - la modul propriu - distanta culturala si provocarea umana. Un cal intr-o mare de lebede este pur si simplu naratiunea polisenzoriala si in acelasi timp auto-reflexiva, etnografica si personala, perplexa si totodata fireasca pana la limita intimitatii, a acestei experiente. - Vintila Mihailescu