O poveste frumoasa si emotionanta despre ispita de a te indeparta de ceilalti, careia ii cadem, la rastimpuri, prada cu totii.
Miranda, o fata singuratica de pe fabuloasa insula Ros, e tentata sa se refugieze in bogata-i lume interioara, dar descopera ca singuratate fericita nu exista si ca in viata ai nevoie de prieteni. De prieteni care sa te faca sa razi.
Daca ati citit vreodata basmul despre Inima-Rece, stiti deja ca nu toate inimile sunt la fel. In cartea aceasta veti da insa peste un ghetar in care bate o inima calda si peste un tamplar in a carui inima creste un ghimpe. (Cine n-a avut macar o data un ghimpe in inima? Imposibil! Despre asta e vorba!) Apoi mai e Miranda, care nu imbatraneste (cum nici noi, cititorii de povesti), si un fel de duh rau, Zarar Zimrig, pe care ati face bine sa nu-l intalniti niciodata, desi asta e greu de crezut. Asa ca e mai bine sa fiti preveniti: trebuie sa-i spuneti nu. Toti au loc pe ghetarul Tue, care seamana bine cu orice taram (de basm) locuit. Dupa ce cititi cartea, va rog sa nu uitati doua lucruri. Primul: frica iti trece daca razi. Al doilea: cand ti-e foarte dor de un prieten, trebuie sa te gandesti tare, tare la el si poate o sa-ti bata la usa. — Ioana Parvulescu.
