Fiecare generatie si-a imaginat ca ar putea construi o lume ideala, fara sa inteleaga intotdeauna ca doar elitele pot orienta cursul unei societati, care trebuie sa fie organic. Acum se duce o lupta intre globalizare si nationalism, iar ambele expresii se aud din gura politicienilor. Parintii globalizarii si-au inchipuit ca pot uniformiza lumea printr-o limba unica, aceleasi obiceiuri, credinte, vesminte, alimentatie etc. Nationalistii au facut si ei suficiente erori, dar a fi nationalist inseamna sa iti iubesti natiunea. Acest fapt nu presupune insa ca urasti alte natii, iar aici se face o alta eroare, nationalismul confundandu-se cu sovinismul si xenofobia. In ceea ce priveste unitatea intre oameni, sa-l citam pe antropologul Francisc Rainer, care ne atentioneaza ca „aceasta unitate se cuvine nu numai sa o observam si sa o declaram, ci si sa o traim”. – Mircea Gelu Buta
Fiecare generatie si-a imaginat ca ar putea construi o lume ideala, fara sa inteleaga intotdeauna ca doar elitele pot orienta cursul unei societati, care trebuie sa fie organic. Acum se duce o lupta intre globalizare si nationalism, iar ambele expresii se aud din gura politicienilor. Parintii globalizarii si-au inchipuit ca pot uniformiza lumea printr-o limba unica, aceleasi obiceiuri, credinte, vesminte, alimentatie etc. Nationalistii au facut si ei suficiente erori, dar a fi nationalist inseamna sa iti iubesti natiunea. Acest fapt nu presupune insa ca urasti alte natii, iar aici se face o alta eroare, nationalismul confundandu-se cu sovinismul si xenofobia. In ceea ce priveste unitatea intre oameni, sa-l citam pe antropologul Francisc Rainer, care ne atentioneaza ca „aceasta unitate se cuvine nu numai sa o observam si sa o declaram, ci si sa o traim”. – Mircea Gelu Buta
Mircea Gelu Buta face parte din stirpea nobila a medicilor-carturari si chiar a medicilor-artisti, mai ales daca tinem seama de faptul ca este membru al Uniunii Scriitorilor si ca semneaza cateodata si beletristica. Mai mult, atunci cand scrie istorie, o face in maniera artistica, imbinand utilul cu frumosul, dupa vorba latina utile dulci. In cartea aceasta despre Romania interbelica exista o unda polemica – decenta si demna – legata de incercarile recente de „a demonstra” politica rasiala a Romaniei din secolul al XX-lea si, mai ales, tendinta autoritatilor romane spre eugenie, spre controlarea nasterilor in vederea optimizarii „rasei”, cum se spunea si se credea atunci. Mircea Gelu Buta arata ca romanii interbelici, in afara de declaratii, de experiente benigne si de teorii de antropologie rasiala, de craniometrie si de eugenism – imprumutate si copiate si acestea de la teoreticieni occidentali –, nu au intreprins practic nicio experienta pe oameni, spre deosebire de ceea ce s-a intamplat in mai multe tari europene si spre deosebire de ceea ce s-a intamplat chiar in Germania nazista si in teritoriile anexate sau in conduita unor lideri sasi si maghiari din partea de Transilvanie franta la 1940 din trupul Romaniei. Autorul demonstreaza ca, dimpotriva, romanii transilvaneni au fost, pana la unirea cu Romania, victime ale politicii discriminatorii, fiind socotiti „popor inferior”, „fara istorie”, „de periferie”. Cartea este si un act de dreptate si de inaltare intelectuala, aducand unda de adevar necesara pentru stabilirea echilibrului intr-o lume framantata si care a condus, pana la urma, spre Al Doilea Razboi Mondial. Astfel, lucrarea devine si o „carte de invatatura”, cam in felul in care inteleptii de odinioara stiau cum sa se adreseze Cetatii, cum sa clameze in Agora dreptatea sociala ca sa pastreze si sa fortifice binele comunitatii. – Ioan-Aurel Pop
