Inainte sa ne luam ramas-bun este a patra carte din seria Pana nu se raceste cafeaua.Obisnuitii cafenelei magice Funiculi Funicula cunosc bine faimoasa ei legenda si extraordinara oferta de calatorie in timp. Multi dintre clientii ei s-au reintalnit cu vechile iubiri, s-au impacat cu familia instrainata si i-au vizitat pe cei dragi. Dar calatoria nu este lipsita de riscuri si exista reguli stricte de urmat. In traditia senzationalei serii Pana nu se raceste cafeaua a lui Toshikazu Kawaguchi, cititorii vor face cunostinta cu noi vizitatori: sotul care are ceva important de spus; femeia care nu si-a putut lua ramas-bun de la cainele ei; femeia care nu a putut raspunde la o cerere in casatorie; fiica nerecunoscatoare care si-a alungat tatal. Cu personajele nostalgice si povestile induiosatoare care ii sunt caracteristice, Kawaguchi ne intreaba, in frumosul si obsedantul volum Inainte sa ne luam ramas-bun: "Pe cine ai vizita daca ai putea calatori in timp?" O analiza a iubirii si a regretului, in patru acte, scrisa intr-o proza fluida, onirica. Simpla, sentimentala si profunda, aceasta carte va satisface cu siguranta nerabdarea fanilor seriei. - Publishers Weekly Un balsam pentru suflet. - Booklist..

Pana nu se sterg amintirile, al treilea roman din seria Pana nu se raceste cafeaua, ii poarta pe cititori intr-o alta cafenea, care apartine insa aceleiasi familii Tokita, detinatoarea harului de a-i trimite in trecut sau in viitor pe acei clienti a caror impacare depinde de cateva cuvinte pe care le pot schimba cu cei dragi la o cafea, in rastimpul scurt pe care-l au la dispozitie pana cand cafeaua se raceste.La poalele muntelui Hakodate din nordul Japoniei, cafeneaua Donna Donna este celebra pentru panorama fermecatoare asupra portului Hakodate. Dar asta nu e totul. La fel ca incantatoarea cafenea Funiculi Funicula din Tokyo, Donna Donna ofera clientilor sai experienta exceptionala de a calatori in timp.Pe langa reintalnirea catorva fete familiare din precedentele romane ale lui Toshikazu Kawaguchi, cititorii vor face cunostinta cu alte personaje si cu alte patru povesti emotionante. O fiica isi invinuieste parintii pentru ca au murit si au lasat-o singura. Un comediant sufera inca pentru pierderea iubitei lui sotii. O sora mai mare este coplesita de durerea pierderii. Un tanar isi descopera dragostea pentru prietena din copilarie atunci cand este prea tarziu.Regulile calatoriei in timp sunt cele deja cunoscute. Cea mai importanta este sa bei cafeaua pana nu se raceste, altfel ramai blocat in afara timpului. Iar regula cea mai cruda este ca, orice ai face in acele cateva minute, prezentul nu poate fi schimbat.Pana nu se sterg amintirile este o invitatie la o cafea alaturi de cateva personaje ale caror povesti ne vor incalzi inimile si ne vor aduce un strop de intelepciune. Pentru a treia oara, Kawaguchi ne pune intrebarea: ce-ai vrea sa schimbi daca ai calatori in trecut si ai sti ca nu poti sa schimbi prezentul? „Kawaguchi a gasit o metoda unica de a aborda o tema atat de comuna cum este calatoria in timp si a surprins puterea bucuriei ca mostenire lasata de cei dragi.” Library Journal„Un roman fermecator despre o cafenea japoneza misterioasa in care clientii care se asaza pe un anumit scaun pot sa se intoarca in timp – dar numai pana cand cafeaua se raceste.” Star Tribune„Kawaguchi are o abilitate fara cusur de a gasi o vibratie emotionala care dureaza. Romanul intretese ceea ce pare la inceput doar o escapada bizara cu dilemele iubirii si pierderii, familiei si libertatii, vietii si mortii.” The Christian Science Monitor„O incursiune impresionanta, deosebit de captivanta in dorinta personajelor de a se agata de trecut.” Publishers Weekly„O poveste frumoasa, un fel de pilda despre un scaun magic dintr-o cafenea in care, daca vrei, poti sa te intorci in timp. O lectura ciudata, insa fermecatoare.” The Sydney Morning Herald„Plin de suflet, narat intr-o constructie de cuvinte inteligenta, cu o desfasurare convingatoare a relatiilor dintre personaje.” Books and Bao„O poveste despre relatiile umane, despre ocaziile ratate si despre puterea durabila a iubirii.” The Gryphon..

Un băiat acceptă despărţirea părinţilor săi; o mamă îşi ţine în braţe copilul care nu are încă un nume; un tată s-a opus căsătoriei fiicei sale; o fată n-a avut curajul de a-i oferi bomboane de ciocolată de Valentine’s Day persoanei iubite. În cel de-al cincilea roman din seria Până nu se răcește cafeaua păşim în aceeaşi cafenea misterioasă din Tokyo care te poate trimite înapoi în timp, iar în cazuri rare, în viitor, nu ca să schimbi prezentul, pentru că cea dintâi regulă spulberă această speranţă, ci ca să-l accepţi şi să te împaci cu tine şi cu cei cărora le-ai greşit. Nici celelalte reguli restrictive nu sunt de natură să încurajeze călătoria în timp: nu te poţi întâlni cu cineva care nu a vizitat niciodată cafeneaua; te poţi întoarce în trecut doar stând pe un anumit scaun; în timpul pe care îl petreci în trecut - sau în viitor - nu ai voie să te ridici de pe scaunul special. Iar la aceste reguli se adaugă încă una: trebuie să bei cafeaua înainte de a se răci, altfel rămâi prizonier între două lumi. Până nu uităm ce înseamnă bunătatea este un roman reflexiv, care explorează amintirile, legăturile familiale şi iertarea, în aceeaşi manieră profundă, delicată şi plină de grijă şi respect pentru semeni, caracteristică civilizaţiei japoneze. Kawaguchi a găsit o metodă unică de a aborda o temă atât de comună cum este călătoria în timp şi a surprins puterea bucuriei ca moştenire lăsată de cei dragi. - Library Journal O incursiune impresionantă, deosebit de captivantă în dorinţa personajelor de a se agăţa de trecut. - Publishers Weekly Un roman fermecător despre o cafenea japoneză misterioasă în care clienţii care se aşază pe un anumit scaun pot să se întoarcă în timp - dar numai până când cafeaua se răceşte. - Star Tribune O analiză a iubirii şi a regretului, în patru acte, scrisă într-o proză fluidă, onirică. Simplă, sentimentală şi profundă, această carte va satisface cu siguranţă nerăbdarea fanilor seriei. - Publishers Weekly Povestea poate că explorează un subiect similar cu al altor romane din acest gen, dar limitează în mod inventiv mecanica deplasării în timp la durata unei cafele şi asta îi dă mai multă semnificaţie. - Chicago Review of Books O poveste frumoasă, un fel de pildă despre un scaun magic dintr-o cafenea în care, dacă vrei, poţi să te întorci în timp. O lectură ciudată, însă fermecătoare. - The Sydney Morning Herald Plină de suflet, narată într-o construcţie de cuvinte inteligentă, cu o desfăşurare convingătoare a relaţiilor dintre personaje. - Books and Bao O poveste despre relaţiile umane, despre ocaziile ratate şi despre puterea durabilă a iubirii. - The GryphonTraducere din limba japoneza de Iolanda Prodan...

Suntem din nou în cafeneaua Funiculi Funicula, de pe o alee dosnică și întunecată din Tokyo, unde, dacă te așezi pe un anumit scaun și ți se toarnă o cafea anume pregătită, te poți întoarce în timp. Regulile au rămas aceleași. Cea mai importantă dintre ele este să-ți bei cafeaua înainte de a se răci, altfel nu te mai poți întoarce în prezent și rămâi suspendat între două dimensiuni temporale.De mai bine de o sută de ani, pe scaunul acela se așază clienții care vor să călătorească în timp. Întotdeauna vor exista oameni care vor vrea să revadă pe cineva care nu mai este și, chiar dacă prezentul nu mai poate fi schimbat, vor avea nevoie să se împace cu trecutul. Prin cafenea, se vor perinda de data aceasta bărbatul care vrea să-și întâlnească prietenul mort în urmă cu douăzeci și doi de ani, fiul care nu a ajuns la funeraliile mamei sale, bătrânul polițist care nu i-a oferit niciodată un cadou soției sale. De asemenea, vom cunoaște un tânăr care face călătoria din trecut în viitor, doar ca să se asigure că cei pe care îi va lăsa în urmă vor fi fericiți. În plus, vom afla misterul femeii cu rochie albă care ocupă de obicei scaunul destinat călătoriilor în timp.Frumos istorisite și pline de căldură, întâmplările din Povești din cafenea explorează modul cum purtăm în noi însemnele trecutului și cât de departe am merge pentru a-i vedea – poate pentru ultima oară – pe cei pe care îi iubim...

Pe o alee dosnică din Tokyo, într-un subsol răcoros, se află o micuță cafenea în care, de mai bine de o sută de ani, se servește o cafea pregătită cu artă. Clienții sunt mai mereu aceiași, ocupă mereu aceleași locuri și își petrec timpul în același fel. Dar tihna și cafeaua nu sunt singurele experiențe pe care cafeneaua le are de oferit. Dacă te așezi pe un anumit scaun, poți să te întorci în timp, într-un moment anume. Există însă anumite reguli. Cea mai importantă este să bei cafeaua până nu se răcește, altfel rămâi blocat în afara timpului. Iar regula cea mai crudă este că, orice ai face în acele câteva minute, prezentul nu poate fi schimbat. Atunci, la ce bun să te mai întorci acolo? se întreabă rând pe rând personajele care decid să facă scurta călătorie. Adevărul este că refacerea momentului, recuperarea unui gest, a unui cuvânt ratat în trecut schimbă fundamental ceva: modul de înțelegere, de raportare la prezentul neschimbat, valorizarea unui om, a unei relații, poate a întregii vieți. Există încă șansa de a schimba viitorul.Până nu se răcește cafeaua, romanul de debut al lui Toshikazu Kawaguchi, aduce în scenă personaje complexe, convingătoare, emoții intense și o viziune particulară asupra vieții și destinului. ..