„Adevărul este că, pentru oamenii epocii victoriene, personajele lui Hardy puteau să pară adevăraţi monştri. În realitate, existenţa lor este, de cele mai multe ori, banală. Sunt oameni oarecare, cu defecte obişnuite: pot fi beţivi, egoişti, violenţi, pot fi ingraţi cu cei care îi iubesc sau, dimpotrivă, să le atribuie însuşiri nemaiîntâlnite celor de care sunt îndrăgostiţi. Dragostea lor e însă nimicitoare: ea îi mistuie deopotrivă pe cel care o nutreşte şi pe obiectul dragostei lui, încheindu-se totdeauna cu moarte sau nebunie.
Nici cei care o refuză nu se pot salva. Un vânt blestemat suflă peste oamenii cărţilor lui Thomas Hardy: toţi devin victime ale patimii şi, căutându-şi izbăvirea, se pierd în întinderile landei Egdon. Poate însă că marea lor infirmitate e lipsa marilor visuri. Singura excepţie, în această privinţă, e Tess.” (Dan Grigorescu)
„Locul de frunte pe care Thomas Hardy îl deţine printre scriitorii literaturii engleze moderne este unul binemeritat, iar sensul ultim al scrierilor lui ne face mai conştienţi de natura noastră umană.” (Richard C. Carpenter)
