Razboiul regilor este povestea suveranilor europeni care au domnit inainte de Primul Razboi Mondial si in timpul acestuia. Incepe cu anul 1910, cand tarile Europei erau monarhii, iar capetele incoronate din fruntea lor alcatuiau o mare familie, fiindca aproape toti erau vlastarele unor case domnitoare germane si aproape toti erau nepotii reginei Victoria. Cu totii credeau ca legaturile de sange, ca un anumit spirit de club, ca o anumita „cultura profesionala“ a regilor ii indreptatesc sa isi imagineze, in aerul rarefiat al palatelor regale, ca Europa este o afacere de familie si ca treburile de stat, cu precadere razboiul si politica externa, sunt ocupatia lor exclusiva, ca unsi ai lui Dumnezeu. Theo Aronson i-a pus intr-o alta lumina, urmarindu-i cum se poarta in timpul marelui razboi, cand legaturile lor de rudenie nu au mai contat, iar ei s-au trezit dusmani neimpacati: unii dintre ei sunt oameni slabi, precum tarul Nicolae, seci si lipsiti de imaginatie, precum imparatul Franz Joseph, capriciosi si nehotarati, precum kaizerul Wilhelm, fanfaroni, precum tarul Ferdinand al Bulgariei, incapatanati precum Constantin al Greciei; altii sunt echilibrati, precum Albert al Belgiei, loiali tarii si sfetnicilor lor, precum Ferdinand al Romaniei, pragmatici, precum George V al Marii Britanii. Vor ramane pe tron si isi vor salva dinastiile doar cei care au inteles ca nu sunt stapanii popoarelor, ci simbolurile lor.
O carte excelenta, bine documentata, scrisa cu maiestrie narativa si uneori nemiloasa cu personajele sale, fiindca umorul sfichiuitor al autorului este greu de ignorat in timpul lecturii.
